Catalina

Impartind acelasi suflet...

2011-10-26T19:03:00.000+03:00

Nu am mai filozofat de mult. Daca va era dor...Voila!
Secretul succesului personal este sa fii sincer cu tine insuti si sa continui sa vrei mai mult. Pentru a-l atinge, nu este destul sa fii fericit, ba chiar dimpotriva. Dorinta trebuie sa creasca, pentru ca ea se va transforma, pina la urma, in pasiune. Iar pasiunea inseamna putere. Nu degeaba se spune ca atunci cind vrei mai mult, capeti ce-ti doresti. Oamenii care nu vor mai mult nu-si dau voie, lor insile, sa aiba ceva nou, ceva mai bun. In sinea lor considera, de fapt, ca nu merita. Mai mult, durerea pe care le-o provoaca realitatea, faptul concret ca nu au ce-si doresc, este pentru ei cea mai mare piedica. Solutia dilemei este una singura. Daca vrei mai mult, trebuie sa consideri ca meriti mai mult, sa nu-ti dai voie sa fii nefericit cu ceea ce ai, sa comunici si nu in ultimul rind sa stii ca te poti baza pe un prieten, fie el si membru al familiei. Prietenul este sigurul sprijin adevarat al fiecarui om, nu? In timp ce alte tipuri de relatii interumane ne pot fi, in functie de situatie, mai dragi sau mai neplacute, prietenia ramine mereu deasupra emotiilor si a intereselor de moment. Stuatutul de prieten nu-l pot capata multi. Dar, din nefericire, nu prea stim cum sa ne imprietenim. Abia cind devine un adevarat luptator omul intelege ce mult inseamna un prieten si care este valoarea acestuia in confruntarea cu viata. Ne place sau nu, de cind ne nastem ne inarmam si ne atacam unii pe altii, neincetat. In tot acest talmes-balmes general, prieten este numai acela care se aseaza de buna voie linga tine, spate in spate, si care te ajuta cit timp ai nevoie, neobosit, fara sa te descurajeze, fara sa se plinga. Restul...sint doar aliati de moment si deci potentiali dusmani.

"Prieten adevarat este cel care te forteaza sa gandesti, sa inveti ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva ce-ti doresti cu adevarat, sa te ajute sa inveti ca poti culege stele dar sa ramai cu picioarele pe pamant. Prieten adevarat este cel care te ajuta sa te regasesti, este cel care iti deschide ochii pentru a vedea clar lucruri pe care din motive obiective sau subiective pana la un moment dar nu le vedeai sau nu doreai sa le vezi. Prieten adevarat este acela care indiferent de varsta si de situatie reuseste sa te faca sa-ti dai seama ca viata poate fi frumoasa cu adevarat daca esti in stare sa alegi din ea numai ceea ce te poate face fericit. Prieten adevarat este persoana care te provoaca sa gandesti, sa te analizezi, sa vezi daca nu cumva tu esti singurul vinovat pentru toate nenorocirile si supararile pentru care ti-ai invinovatit soarta, refuzand sa accepti ca esti singurul vinovat. Chiar daca la un moment dat ai crezut ca doar te injoseste, daca ai curajul sa recunosti ca ceea ce a facut a fost spre binele tau, sa te analizezi si sa te hotarasti sa schimbi ceea ce nu te avantajeaza, atunci este un prieten adevarat si trebuie sa fi recunoscatoare ca ai intalnit un asemenea OM".(Octavian Paler)

Conditia de fiara

2011-09-01T13:29:00.000+03:00

Fara jena. Fara iluzii, fara confuzii. Stii ca esti in razboi cu lumea, ca existi ca sa intretii focul egoului tau. Daca nu mananci suficient- esti mancat. Fii fidel aminalului din tine, animalului din jurul tau. Iti asumi, dezinvolt, conditia de fiara. Iesi la vanat fara complexe, cu toata vigoarea lupului, eliberat de piedici morale. Percepi esenta vietii ca pe o batalie nemiloasa pentru supravietuire. O cursa selectiva. Tragi invataminte din ce vezi ca se intampla. Daca esti eficace, poti prada consistent fara a trebui sa infrunti un adversar fata in fata. Poti cucerii teritorii si bogatii, trimitand pe altii sa moara pentru tine dar, nu-ti place sa te sfasii cu altii. Nu te simti atras. Nu-ti place sa lovesti. Nici sa domini populatia atelata la un jug statal. Nici sa conduci un razboi de cucerire. Iti repugna suferinta altora, te doare sufletul cand o vezi. Ai porniri de iubire, datorie, mila, solidaritate. Te induioseaza saracia si, uneori, faci pomeni. Esti, in principiu, contraviolentei, nedreptatii, rapacitatii, agresivitatii, injustitiei. Eventual scrii si participi la manifestatii de protest. Te speli pe maini ca Pilat din Pont. Dar, in practica, trebuie sa traiesti. Si uite cum ajungi sa traiesti in postura de prada, constient sau nu. Dai mai mult decat primesti. Ai fost racordat cu sila sau cu binisorul in hatis, si observi neputincios cum iti suge vlaga. Muncesti in van. Daca te zbati in lat, iesi si mai prost. Inconstient, resemnat sau revoltat, esti un perdant. Un instrument folosit, umilit, pacalit. Oricat de zbati nu reusesti sa-ti schimbi pozitia in schema. Nu mori, dar nu existi de tot. Esti, mai curand, un combustibil pentru focul altora. Un satelit tot mai obosit, tot mai dezamagit, tot mai stins. Te revolti, uneori, in numele dreptatii, justititiei, echitatii, solidaritatii. Iti faci datoria constiincios. Muncesti ca sa mori mai lent. Ca sa-ti amortesti amaraciunea. Ca sa uiti, sa nu observi ca nu mai ai timp sa simti cum cei pe care i-ai tinut la san, te musca. Te umileste si postura de lup, si cea de oaie. Ai vrea sa fii trestie ganditoare, adica sa creezi viata si spirit. Fara a consuma viata si corupe spiritul altora. Crezi, speri, tanjesti spre o alta dimensiune a conditiei umane. Detesti si postura de fiara dezlantuita, dar si pe cea de lipitoare ipocrita. Vrei sa fii mai mult. Sa fii altceva. Vrei un joc economic, just, sportiv, stimulant in care toata lumea sa respecte un cod echilibrat. Nu vrei sa pacalesti, nici sa fii pacalit. Te simti prost intr-o comunitate parazitara. Esti haituit intre conditia de rapitor si apetitul de dreptate, bine si frumusete. Nu stii cum sa atingi un echilibru. Te revolta postura ingrata la care ai fost condamnat: fiinta cu colti si stomac de lup, dar cu ganduri si emotii de inger. Stresat, sfasiat, contradictoriu, perplex, disperat. Te explici, incerci sa formulezi limpede problema, in speranta ca Omul va declansa procesul cautarii unei solutii gasirii unei iesiri. Deschide-ti ochii si lasa-ti lumina aprinsa. Avem echilibrul si solutia. De ce sa nu le pastram?

Scrisoare spre expulzare de Ştefan Doru Dăncuş

2011-07-28T13:21:00.000+03:00

Ce mă sfătuiţi?
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaţilor” şi „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esenţial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
            Am dat un anunţ în care spuneam că am nevoie de doi angajaţi pentru „Grădina lui Dăncuş” din Târgovişte, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, aşa cum face şi STATUL când îşi angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunţ din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experienţă în domeniu etc.).
            Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie şi un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantaţi (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
            Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZĂ! În momentul în care nu mai vrei să munceşti pe bani mai puţini, înseamnă că trăieşti bine din şomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obişnuite pe la noi.
            Neavând ce face, ca tot maramureşeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari şi fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziţie guvernamentală de „drepţi”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiţi?

Vă rog să mă expulzaţi
Ah, şi acum, că tot m-am apucat de scris, ştiu deja cum să felicit GUVERNUL:
            „Mult stimate şi iubite Guvern,
Subsemnatul Ştefan Doru Dăncuş vă rog să măriţi TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicaţi salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveţi consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
            Constat cu tristeţe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile şi neimpozabile) şi stau la cozi la medicamente subvenţionate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învăţământul are buget îndestulător, însă diverşi indivizi cu pretenţii intelectuale cârtesc pe la colţuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie şi tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofiţerii superiori din armată, care strigă mereu că aţi vândut ţara !
            Vă rog, deci, în calitate de scriitor român şi „patron veros”, să-mi interziceţi orice activitate pe teritoriul ţării mele şi să mă expulzaţi cu primul avion într-o ţară în care să muncesc până la moarte pentru „şomaj, asistenţă socială, ţigani români şi alte minorităţi conlocuitoare, parlamentari, deputaţi, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toţi străluminaţii ce au grijă să o ducem bine).
            De asemenea, vă rog să nu mă trimiteţi la Mina Motru cum a făcut Ceauşescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgovişte, Oradea şi puşcăria de la Baia Mare.
            În consecinţă, mult iubite şi stimate Guvern, te rog să opreşti timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
            Cu încredinţarea că mă veţi auzi,
Ştefan Doru Dăncuş”

PS: Am aşteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-aşa!

Autor: Ştefan Doru Dăncuş

Iubeste-ma cu ploaie

2011-07-18T15:36:00.001+03:00

Iubeste-ma si'mbratiseaza-ma cu ploaie.
Saruta-mi chipul,
Umarul,
Si coapsa
Asa cum boabe mari,
De lacrimi grele,
Imi saruta talpile arse
In asteptarea curcubeului nocturn

Ma contopesc cu ploaia
Sub fulgerul care-mi brazdeaza noaptea,
In dragoste de toate felurile
Si tandre imbratisari
Sub pomii care'n geamat se apleaca.

Curg torente de apa
Ce-mi mangaie parul si trupul
Cu lacrimi de cer curate
Sa spele ceata din mine

Iubeste-ma cu ploaia
Inainte si dupa...

17.07.2011

Fara foc nu iese fum…

2011-07-08T12:20:00.001+03:00

Update: Intr-un cuvint, oroare

Revin, la fel de ingrijorata si oripilata de toate zvonurile care vorbesc despre rapirile pruncilor si ma intreb cit este adevar, cit este minciuna, vazind amploarea pe care au luat-o lucrurile.

Nu auzim pentru prima oara despre astfel de scenarii. Unele bazate pe realitate, altele pe fictiune. Cu toate ca aceste povesti nu au o baza reala si nu pot fi sustinute prin informatii directe, ma deranjeaza ca o anumita parte a presei socoteste ca parintii sint nebuni. Probabil ca deja s-a creat o psihoza, poate ca totul este adevarat in ciuda faptului ca nu as baga mina in foc pentru ca nu cunosc, personal, pe nimeni care sa fi patit o asemenea nenorocire, nimeni nu m-a tras de mineca sa ma conduca spre locul unde s-a descoperit oroarea, pentru ca nu am un comunicat oficial din partea celor abilitati, poate politia se fereste sa faca dezvaluiri sa nu panicheze si mai mult populatia…Prea multi de poate. Dar, cu siguranta, in Romania noastra, tara tuturor posibilitatilor, musamalizarea si cosmetizarea adevarului e de baza. Cum afirmam mai sus ca fara foc nu iese fum, de doua zile, in cartierul Vitan, este furnicar de echipaje de politie care verifica salvari si ambulante. Si asta am vazut eu si fiica mea. Neinspirata, nu am facut poze sa am dovezi. Mizez pe faptul ca ma credeti pe cuvint. Cert este ca zvonurile iau amploare, parintii care apar la TV fac declaratii dar nu stiu sigur daca s-a incercat o tentativa de rapire asupra micutilor lor….sint putin incurcati ca si cum s-ar confrunta cu o regie proasta. Singurele dovezi sint comentariile sau sms-urile parintilor, care dau ca sigure intimplarile. Imi permit sa va redau aici citeva dintre ele, pastrindu-le anonimatul din motive lesne de inteles, rugindu-va ca in cazul in care printre cei care citesc aceste rinduri se afla vreo persoana care stie sigur, cu dovezi, despre astfel de nenorociri, sa lase un comment si date de contact.

.....

„Atentie toti locatarii din cartierul Berceni intrati in casa pana in ora 19:30 deoarece au fost descoperiti niste rusi care fac trafic de organe. Sunt inarmati si foarte periculosi. Nu luati asta ca pe o gluma.. s-au gasit cadavre de copii la Piata Resita, Drumul Gazarului, Ferentari !! Aveti grija!! In BUCURESTI circula o duba neagra numita Salvarea Neagra care accidenteaza copiii, se prefac ca ii ia sa ii duca la spital, ii omoara si le i-au organele……”

….

„ De voluntari ati auzi? Pe 04 luna asta s-au gasit la marginea padurii doi copii. O fetita de 12 ani si un baiat(n.m.- nu se precizeaza virsta) cu 2000 lei langa ei si un bilet. Stiu sigur ca este adevarat. Cunosc zona si in fata padurii sta un prieten care a vazut masini de politie si criminalistica”

….

„Azi 06.07.2011 in padure la Andronache au fost gasiti 5 copilasi morti fara organe in ei, de ce nu actioneaza nimeni? Acum 2 zile de pe platoul din piata de la Salajan au fost furati doi copii. Fratilor, aveti grija de copilasii vostri si nu ii lasati nesupravegheati nici o clipa. Politia ar trebui sa se sesizeze si sa faca publice aceste lucruri pt. precautie cel putin sa mareasca nr. de echipaje in locurile aglomerate, in parcuri ,supermarketuri,etc”.

…..

“Cum oare se poate prosti atata lume? Cum poate spune Politia ca nu e adevarat ? ...Intelegem ca sunt secrete aceste dezvaluiri pana ii vor prinde caci asta e scuza oficiala ...nu avem voie sa confirmam pana nu ii prindem dar pana la a spune ca suntem isterici? ...de ce suntem isterici doar ca ne prevenim sa fim mai prcauti in ceea ce priveste siguranta copiilor nostri......cand am aflat de nenoricirea asta acum doua luni nici eu nu am vrut sa cred dar ieri seara s-a gasit cadavrul unui copil in cartierul nostru......1000% e adevarat. Un prieten de familie care lucreaza in Politie ne-a avertizat si ne-a confirmat ca cele auzite sunt cat se poate de reale dar nimeni nu va confirma nimic......Cazuri similare si zone diferite ....”

7.07.2011 | 01.24

“Este adevarat ca se fura copii... eu stau in sect. 4 si astazi, in jurul orei 14.00 a fost gasit un copil de 7 ani chiar in fata blocului meu .. A fost politia criminalistica ... e socant avea 1500 in el .. mamici si tatici aveti grija cu copiii in perimetrul Str. Luica”

Deocamdata atit si poate intelegeti de ce sint, relativ, rezervata, indignata, mult mai precauta si oripilata.

Intr-un cuvint, oroare

2011-07-05T21:21:00.000+03:00

De citeva zile traiesc un sentiment de groaza. As vrea sa fie subiect de telenovela, de science fiction daca nu macar un zvon menit sa atraga, mai mult, atentia parintilor sau produsul divagatiei de pe banca din parc. Aud din diverse surse, amici si cunostinte, care nu stiu ce surse stiu, ca a inceput vinatoarea de copii. Mi-e greu sa spun ca se rapesc copii, si as vrea sa cred ca nimic din ce mi-a ajuns la urechi nu-i adevarat. Acum o saptamina am auzit ca s-au rapit doi copilasi de undeva din Rahova, zona Salaj, dupa care a urmat Drumul Taberei si ieri, din Real Vitan. Totodata, am auzit ca unul dintre cei doi copilasi rapiti in zona Salaj a fost gasit taiat pe burtica, fara organe si cu 1500 lei in trupusorul lui. Stiu ca este o oroare ce spun aici si nici nu concep sa fie real dar, totusi, nu va scapati pruncii din ochi. Stim de mult ca exista multe grupari infractionale care pindesc parintii si cind acestia nu sunt atenti, le fura copiii! Se pare ca in cel mai bun caz copiii sunt dusi la cersit in tarile europene, insa de cele mai multe ori acesti copii ajung sa fie moneda de schimb pentru alte vieti.

Simt teama, dezgustul, repulsia si groaza. Intr-un cuvint, oroarea. Toti cei care mi-au semnalat zguduitoarele povesti, mi-au spus ca monstrii care recurg la asemenea ferocitati "opereaza" cu o salvare sau cu o masina neagra. Va dati seama ca sint in alerta maxima si ma gandesc continuu la Bubu neimaginindu-mi viata, fara viata mea. Nu stiu daca pot sa-l protejez mai mult decit o fac, dar o s-o fac. Va rog sa faceti la fel ca mine, sa nu regretam toata viata.

Scoala romaneasca scoate tampiti

2011-07-04T15:48:00.000+03:00

Gata cu vaicareala, gata cu smecheria, a venit momentul sa ne schimbam atitudinea si mentalitatea, ne anunta cel mai capabil si scolit ministru al invatamintului, Daniel Funeriu. Si pentru ca "examenul de bacalaureat din acest an ne arata ca Romania este la rascruce“, si pentru ca ne-a spus ca substantivul coleg e neutru, iar "problemele...este ca", si pentru ca urat bobocilor "bun venit in clasa intaia", pesemne ca dupa ce va fi demis, ma gandesc, ar trebui sa se inscrie in sensiunea din toamna la Bacalaureat. Macar la proba de limba romana. Mai avem dubii ca "Scoala romaneasca scoate tampiti", conform declaratiilor presedintelui Basescu a carei mezina este la fel de tare la limba romana precum Funeriu?

Una peste alta, asa ministru, asa invatamant, asa promovabilitate.

Eliberare

2011-06-30T22:58:00.001+03:00

Daca o sa ma intrebati cum ma simt la 43 de ani, raspunsul este cit se poate de simplu. Magnific! Abia i-am implinit acum doua zile si ma simt ca la 20 de ani, cu grijile de la 23 si cu pofta de viata de la 18, inca nu mi-am dat seama ca la ce virsta gindesc. Am dubii. Stiti deja ca sint o sentimentala si ca am fost impresionata si coplesita de toate urarile pe care le-am primit. De la oameni pentru care nici nu credeam ca exist. De la prieteni. De la colaboratori. De la ascultatorii mei, de la fosti si dragi colegi. M-am bucurat de tot ce m-a inconjurat si, in mod, special de copiii mei. Stiti care-i concluzia la care am ajuns dupa atitia ani? Ca in goana nebuna a vietii, in dorinta si nevoia de a le asigura macar confortul minim, nu am fost linga ei atit cit trebuia. Ca avind doua-trei "job"-uri, nu am avut priceperea sa-mi impart timpul incit sa nu-i privez de mine. Ca mi-am lasat numele terfelit, ca m-am lasat aratata cu degetul, ca s-au scos multe castane din foc cu mainile mele, ca mi-au ramas rani pe suflet si cite un gust amar in urma fiecarei experiente pe mine. Asa ca m-am hotarit sa ma despart de presa bufteana. Cel putin pentru o perioada. Si ma simt eliberata, ca o floare de soare, ca un crin....ca o pasare care si-a recistigat aripile.

Vreau sa-mi recapat echilibrul, sa-mi abandonez gandurile rele si egoiste.
Vreau sa traiesc simplu, sa scap de lucrurile inutile si neimportante pentru a face loc lucrurilor cu adevarat importante. Sa iau in considerare si pasiunile mele, si munca, dar la alt nivel, familia si prietenii si sa las deoparte toate problemele false sau gandurile care ma macina. Incerc sa ma bucur de toate lucrurile marunte care imi fac ziua frumoasa, sa aloc timp pentru fiecare activitate in parte pentru ca ani de zile m-am crezut un mic Napoleon si am cedat psihic. Am hotarit sa accept esecul, pentru ca este inevitabil in special in momentul in care pasesti pe drumul catre cariera, succes. Sa-mi controlez emotiile negative. Ce daca m-am intilnit cu obstacolul? Nu-i nimic. Merg mai departe pentru ca nu mi-am terminat calatoria.
"Invata sa ierti, sa iubesti, sa traiesti si sa gandesti cu inima". Deci o sa-mi reamintesc sa iubesc! Nu suna frumos? Ce este viata daca nu exista dragoste in ea? Care este motivul existentei noastre? Fluturi in stomac, emotii la reintalnire, certuri…toate au scopul de a te face sa simti ca traiesti. Dragostea este cea mai mare putere din aceasta lume, are "talentul" sa te inspire, sa te motiveze si sa iti dea putere in momentul in care simti ca esti pe marginea prapastiei.
Si mai am un dor. Vreau sa dau o fuga la mare sa-i povestesc toate framintarile mele, sa ma lupt cu valurile, sa-mi petrec nopti pe plaja, sa fac baie sub clar de luna, sa ma relaxez si sa ma bucur de viata.

Sensibila

2011-06-28T14:22:00.000+03:00

Astazi, de parca ar fi o noutate, sint sensibila:)

“Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!…”

Si jurnalistii sint tot oameni

2011-06-24T13:05:00.000+03:00

Simteam nevoia de relaxare. E weekend, nu? Asa ca am dat peste faze din culisele televiziunii. O sa revin si cu ale mele.

LORENA BURLACU REVELION 2011 from Andrea Atzori on Vimeo.

"NU PRINDE MUTRE PROASTE !" de fuorionda

ANCA BUTNARIUC, PUBLIKA TV : NU TE SURPRINDE ! de fuorionda

DANSUL JURNALISTEI (ITALIA) de fuorionda

"CA NU SUNT INSTALATORUL " : VICTOR PONTA... de fuorionda

La multi ani, Andrei !

2011-06-20T22:03:00.002+03:00

Sa-ti fie viata plina de zambete, de visuri implinite si de oameni la fel de speciali ca tine si parintii tai. La multi ani, Andrei :) !

Pentru multi dintre noi este important sa avem copiii sanatosi, sa aiba cele mai bune rezultate si, uneori, ne suparam daca nu au rezultate remarcabile la scoala. Pentru Nicu si Vera, parintii micutului Andrei, Andru asa cum obisnuiesc eu sa-i spun, dorinta cea mai mare este ca ei sa ii fie parinti pentru toata viata, iar nota maxima sa o obtina la examenul de VIATA!! Cu siguranta stiti cu totii despre cine si ce vorbesc. Andrei Stefan Tudorache copilul care maine implineste 6 anisori de chin. Copilul care ar fi trebuit sa vina pe lume sanatos, dar a carui viata s-a schimbat din cauza unei erori medicale. Copilul care sufera de paralizie cerebrala si epilepsie, dar care are o forta si o dorinta de viata extraordinara si totusi este copilul care daca plange, sau daca il doare ceva, nu stie sa spuna, pentru ca nu poate sa vorbeasca. Copilul cu zambet strengaresc, rasfatatul tuturor celor care apuca sa-l cunoasca si care, nu stie cum este sa se joace cu alti prichindei, nu stie cum arata o clasa de gradinita si pe care parintii ar trebui sa il pregateasca pentru scoala. Mai mult, este copilul care depinde de noi. Nu vrem sa ne imaginam ce-am face noi daca intr-o buna zi am afla de un diagnostic cumplit al cuiva drag. Poate al copilului nostru?! …NU!NU se poate!...

Orice ajutor de binevenit. Este momentul sa ne unim fortele pentru un copil extraordinar care nu trebuie sa mai fie suparat, caruia nu trebuie sa i se mai citeasca tristetea pe chip sau ochii sa-i joace in lacrimi, copilul care cel putin de doua ori pe an trebuie sa mearga la recuperare la o clinica din Ucraina.
Cont in LEI: RO64RZBR0000060005300291;
EURO:RO30RZBR0000060010136644 - Raiffeisen Bank! (Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor Telefon : 0724.514.658)

“Sa dea Dumnezeu ca toti copiii din lumea asta sa fie bine, ca sa fie si al meu”. Asa se roaga tot timpul Veronica Tudorache, mama micutului Andrei.

Cupa firmelor la fotbal - turneu caritabil

2011-06-09T19:38:00.001+03:00

Așa cum anunțasem, dorim să organizăm o competiție de fotbal, pe unul dintre terenurile de fotbal din Buftea, competiție la care să participe firmele din Buftea.

Pentru această primă ediție probabil ne vom urni mai greu și nu știu câte firme și de ce calibru vom strânge, sau dacă va ieși perfect, dar sperăm să fie o tradție și să ne revedem in fiecare an. Am mai făcut noi și campionatul de fotbal pe partide și n-a ieșit rău. Cel mai important lucru, toate incasările provenite din taxele de inscriere vor fi donate, in scop caritabil, unor bufteni care au mare nevoie!

Toate incasările pentru Andrei

Anul acesta, incasările, atât cât vor fi ele, vor merge la prietenul nostru de numai 6 ani, Andrei, care suferă de tetrapareza spastica si epilepsie, și ai cărui părinți incearcă cu disperare să strângă suma de 3 000 de euro până pe 18 iulie pentru incă o ședință de recuperare. Nu mai putem pierde timpul, nu mai are rost să ne gândim dacă ne va ieși sau nu, merită incercat, indiferent dacă vom trăi cu apăsarea unui eventual eșec. Ne asumăm riscul!
Material preluat de pe www.expresuldebuftea.ro. continuarea acolo

La multi ani, ingerii mei!

2011-06-01T12:35:00.000+03:00

La multi ani, copilarie!

La multi ani, ingerii mei! Eu v-am dat viata, dar voi ati implinit-o pe a mea si mi-ati dat mai mult decit am crezut ca voi avea vreodata.

"As vrea sa fiu mereu copil
Sa ma-nvartesc fara sfiala,
Sa vad bujorii in April
Trezindu-se din amorteala.

S-alerg desculta pe afara
In iarba umeda covor,
Sa vad bondarul gras cum zboara
Legat de coada unui nor."

Mo si FOCA, altfel de comedie

2011-05-10T12:47:00.000+03:00

Celebrii deja RObotzi Mo si FOCA, creatia lui Codin Pop, Ramona Cordos si Mihai Banea aka Creative Monkeyz, lansati in urma cu cateva luni, au reusit in timp foarte scurt sa fie pe buzele tuturor si au facut furori pe net. Robotii care ne amuza au fost, initial, construiti cu scop didactic.

MO, primul robot cu burta care, in fiecare episod, este nervos dintr-un motiv oarecare, injura colorat si pe un ritm alert, infatiseaza tipul “barbatului” sincer, usor naiv sau prostanac si plin de sine. Ii place sa vorbeasca, sa fie bagat in seama si reuseste sa dea dovada de incultura de fiecare data. Viciile sale sunt bautura, cadourile si cuvintele obscene, pe care le foloseste de fiecare data.

F.O.C.A.,fabricat original cu aluminiu, este un robot mai “rafinat”, cultivat si simplu. Uneori da dovada de ingamfare, fiind plin de sine si plictisit de aluziile pe care le face MO. Desi nu vorbeste foarte mult, stie sa poarte o conversatie si sa isi pastreze calmul, indiferent de comentariile pe care le face “prietenul” sau.

Te tau, te feliez, cu talent te decupez!
Ce satana ii mega mucu' asta?
Poate-i tuica, poate-i vin, poate-i pipi de rechin!
Prietene noi nu furam! Cand e greu ne adaptam!

sau:

F.O.C.A: aaaa… nu.
MO: Te rog dulce ca o savarina!
F.O.C.A: Nu, ca tu te-mbeti instant ca nessu’, alcoolic anonim, si dup-aia nu mai scap de tine.
MO: Haai mai lopitaule mascat, ca nu ma imbat dintr-un shot!
F.O.C.A: Juri?
MO: Sa mi se arda sursa!
F.O.C.A: Un singur shot?
MO: Singur… atat de singur…
F.O.C.A: Mda…
MO: F.O.C.A… F.O.C.A? Tu stii de ce beau io?
F.O.C.A: De ciuda…
MO: Da, da! Da, da’ mie nu mi-e ciuda ca-s eu suparat! Mie… mie mi-i ciuda ca-s altii fericiti!
F.O.C.A: Bine ca ti-ai revenit! Ca daca nu te resetam manual cu ciocanelul.

Sint doar citeva dintre replicile celebre ale celor doi protagonisti:) expresii uzuale in cercul de prieteni al creatorilor.
Prima serie s-ar putea incheia luna asta, asadar relaxati-va cu episodul 15!

Buftea Tv

2011-05-05T20:07:00.000+03:00

Haioase:) De aducere aminte

Inca o surpriza marca Valentin Dinu

2011-05-04T22:54:00.000+03:00

Probabil ca sunt subiectiva, pentru ca sunt femeie mi-ar spune un prieten, dar sunt convinsa ca Valetin era mult mai indreptatit sa castige concursul "Romanii au talent".

Valentin Dinu - Ochii tai
ProTV.ro

In memoriam Constantin Balalau

2011-04-21T16:43:00.002+03:00

Pentru mine, astazi, a murit un om care a stiut sa modeleze si atinga suflete. A plecat in Imparatia Cerurilor, mai devreme decit m-am asteptat. Si chiar daca s-a stins intr-o zi de Sarbatoare, intr-o zi in care trebuie sa urezi La multi ani celor ce poarta numele Sfintului Gheorghe, si chiar se bat clopote de Sarbatoare Pascala, nu pot sa nu-mi aduc aminte si sa-i mai dedic inca un omagiu.

Constantin Balalau a fost un prieten drag- eu asa l-am simtit-, un om extraordinar, o fiinta de o blandete si de o candoare cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Om prin instinct si vocatie, era in egala masura un un intelectual de o modernitate formidabila, de o autenticitate profunda si cat se poate de reala. Si inca o data regret ca nu am avut timp sa-i spun aceste lucruri. Sau poate am avut dar, din prea mult respect, nu am facut-o. Poate mi-a fost jena sa-I spun ca mi-a schimbat, in bine, cursul vietii si ca mi-a aratat, indirect, valoarea mea.
Bunatatea atat de fireasca a celui ce a fost Constantin Balalau, au facut posibila schimbarea mea. Ceea ce sint astazi, sint si datorita lui. Si nu mi-e rusine cu mine. El insusi a fost o bucurie a vietii menita sa intareasca pe toti cei din jurul sau. Detesta ascunzisurile lase, camuflajele nedemne, era intotdeauna bucuros cand putea fi franc si direct. In fapt, nu putea fi decat astfel: onest, transparent, franc si direct.
Putin imi pasa de ce a facut ca om, putin imi pasa de orientarile lui politice si de scandalurile in care a fost implicat.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Tu iti cunosti valoarea?

2011-04-16T11:22:00.000+03:00

Din ciclul "De ce iubim femeile"?

Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.....
indura greutati si cara poveri,
Dar isi pastreaza fericirea, dragostea si bucuria.
Zambesc atunci cand ar vrea sa tipe.
Canta atunci cand ar vrea sa planga.
Plang atunci cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.
Se lupta pentru lucrurile in care cred.
Se ridica impotriva nedreptatii.
Nu accepta "nu" drept raspuns atunci cand cred ca exista o solutie mai buna.
Suporta lipsuri pentru ca familia lor sa aiba de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc neconditionat.
Plang atunci cand copiii lor au succes si se bucura atunci cand prietenii primesc premii.
Sunt fericite cand aud despre o nastere sau o nunta.
Li se frange inima cand le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei, totusi sunt puternice atunci cand cred ca nu le-a mai ramas deloc putere.
Ele stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima ranita.

Femeile sunt de toate marimile, formele si culorile.
Conduc, zboara, merg pe jos, alearga sau iti trimit e-mailuri ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima unei femei este ceea ce tine lumea in miscare.
Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Ele au mila si idei.
Ele ofera sprijin moral familiei si prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus si totul de oferit.

TOTUSI, DACA EXISTA UN DEFECT AL FEMEILOR , ACESTA ESTE CA ELE ISI UITA VALOAREA .

Ei chiar au talent

2011-04-13T22:41:00.000+03:00

M-au fascinat si am realizat inca o data ca avem o gramada de talente dar, din nefericire, nimeni nu-i interesat sa le descopere si sa investeasca in valori.

Dinu Valentin

Vezi mai multe pe Romanii au talent

Dinu Valentin canta "You Are Not Alone"
ProTV.ro

Marian Vasilescu

Interpreteaza mai bine decit originalul. Parere mea umila:)

Marian Vasilescu canta Use Somebody
ProTV.ro

Originalul

si inca o proba

Si Medea

Femeia sensibila care umileste usor un barbat

Medea Madalina Felea
ProTV.ro

Sa ne veselim putin

2011-03-29T15:13:00.000+03:00

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel, facand abstractie de durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu plictisesti altii cu problemele tale,
Daca zilnic poti manca aceleasi mancaruri si poti fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege, ca cei dragi tie sint cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Daca poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Daca poti suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,

...atunci probabil esti cainele familiei !!

Tu ce ai face cu 3000 de euro?

2011-03-21T09:36:00.001+02:00

Fiind inceput de saptamana, fiind in postul dinaintea Invierii Domnului, indraznesc sa va readuc in atentie cazul micutului Tudorache Andrei Stefan, unicul copil al familiei Tudorache din cartierul Centru/Buftea. Asa cum va spuneam in 28 februarie, Andrei, la numai 5 anisori, sufera de tetrapareza spastica si epilepsie. Mai avem la dispozitie 5 zile sa-l ajutam sa stranga banutii necesari sa meagra la tratament in Ucraina.
Probabil ca v-ati gandit de multe ori cum ar fi sa dispuneti de o suma de bani pe care sa o folositi cum vreti. Si eu m-am gandit la asta! Recunosc. Cate lucruri am putea cumpara, de exemplu, cu 3000 de euro. Sau, si mai bine, ce am putea cumpara cu banii astia? Sanatate, viata, fericire, am avea posibilitatea sa achizitionam? Mi-ati raspunde "NU". Astea sunt "bunuri" care nu se cumpara! Din pacate pentru Andrei, lucrurile nu stau asa. Viata copilului are pret in lei sau valuta.Cel putin de doua ori pe an, Andru, cum il rasfata parintii, are nevoie de 3000 de euro pentru un tratament de recuperare in regim intensiv la Clinica de Recuperare din Truskavets-Ucraina, care sa-l ajute sa-si recapete copilaria. Pana la urma, viata. De ce ? Pentru ca, din neatentia unor medicii, langa numele lui mai stau scrise cele doua diagnostice: paralizie cerebrala si epilepsie. Atat timp cat parintii au reusit sa-si duca pruncul la recuperare, Andrei a facut progrese semnificative dar, de un an si jumatate nu au mai avut posibilitati financiare, trebuind sa plateasca imprumuturile deja facute, recuperarea efectuata in tara ( 300 RON/saptamana ) si medicamentele care vin in completarea tratamentului.

Nu v-am pus pe ganduri? Voi ce pret ati avea? Familia voastra cat ar costa? Da, pana la urma aici ajungem chiar daca pana la eticheta lui de pret, Andrei este un copil nevinovat, care nu intelege ce se intampla cu el si care merita, ca noi toti dealtfel, sa traiasca, sa creasca mare si sa ne bucure pe toti.
Putem oare sa cheltuim cu 10 lei mai putin in fiecare luna? Hai sa ne uitam in jurul nostru… ce am cumparat astazi si nu ne trebuia? Sau in frigider, cat aruncam din tot ce se afla in el? Cu banii "economisiti" oare nu am putea ajuta, pentru un timp, aceasta familie sa treaca perioada grea? Cu siguranta, DA!

BCR Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO85RNCB0591120449750001
Titulat cont : Tudorache Andrei Stefan

Raiffeisen Bank Sucursala Buftea
Cont in Lei : RO64RZBR0000060005300291
Cont in Euro : RO30RZBR0000060010136644

Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrisor
Contact: Telefon: 0724.514.658
http://www.andreistefan.eu
http://www.andreistefan.eu/tratament-ucraina/

Pe aceasta cale, multumesc, in nume propriu, celor care si-au rupt o bucatica din putinul lor si l-au ajutat pe Andrei.

La multi ani, copilul meu!

2011-03-18T13:33:00.001+02:00

In momentul in care am aflat ca sint insarcinata m-au incercat o multitudine de sentimente. Am fost, deopotriva, si cea mai fericita femeie din lume, dar si trista. Indoiala ma "ataca" din toate partile iar nsiguranta ma musca pina la singe. Asta se intimpla acum 23 de ani, iar eu aveam doar 18. Un copil care trebuia sa-si asume responsabilitatea altui copil. Atunci, intreruperile de sarcina nu erau "la liber" si greu gaseai un medic sa-ti faca, pe fuga si in mare taina, un chiuretaj. Care, pina la urma, reusea sau nu! Drept care, am decis ca trebuie sa-mi asum rolul de mama. Am mers la servici pina in ultima zi, respectiv 27 februarie cind, ajunsa acasa de la serviciu, mi-am facut bagajele iar pe 28 dimineata, la ora 7, mi-am luat traista, m-am urcat in autobuz, si am plecat singura sa-mi aduc copilul pe lume. Dar, surpriza...Alexandra-Oana nu a vrut sa iasa decit pe 18 martie, si atunci cu "rugaminti". Sarcina a fost grea, iar nasterea si mai grea. Am nascut dupa 39 de ore de travaliu, intr-o seara de vineri, mai mult moarta decit vie si cu Procuratura la cap. Eram in pericol amindoua. Datorita medicului care era de garda in acea zi, sintem bine amindoua. "Medica" mea..era plecata in vacanta. Dar nu mi-a parut rau. Poate doar dupa banii dati cui nu trebuia. Medicul Lazarescu, cel cu care am nascut, a stat linga mine ore bune dupa ce fatuca mea a scos primul tipat. Trebuia sa ma tina sub observatie sa nu "atipesc" definitiv. Si pentru asta nu am suficiente cuvinte de multumire.

Fiica'mea: Ionescu Alexandra-Oana

Fara falsa modestie, mi-am dedicat viata ei. La 19 ani, si mama si tata, aveam o jucarie vie. Am uitat sa traiesc pentru mine. Am trait pentru mine, prin ea. Nu pot sa spun ca mi-a fost usor. Doua slujbe, scoala, copil, casa...suficient de mult pentru o mama singura. Dar am avut si satisfactii, oricit de greu mi-a fost. Si, daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as schimba nimic. As lua-o de la capat in aceeasi maniera si fara nici un regret. In ciuda norilor care mi-au umbrit, citeodata, viata, am avut si momente de fericire. Poate nu fericirea cea mare dar, cu certitudine, feliute consistente de fericire. Ma bucur de orice gest, fie el cit de mic. Si nu mi-am pierdut bucuria de a trai, bucuria de a fi parinte si de a trai viata asa cum e ea, chiar daca m-a incercat greu. Iar acum, odata cu Bubu, bucuria este inzecita.

"Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul…
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau.

O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica,
si nu se schimba niciodata…
si cand copiii sai au nevoie mai mare de ea
dragostea mamei straluceste.

.........

Cand zilele sale se apropie de sfarsit,
dragostea mamei continua sa traiasca…
de-a lungul multor generatii,
si Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate".

Sa-mi traiesti copila! Fii fericita, sanatoasa si cu minte mai multa!

Carmen, miros de primavara si schiuri

2011-03-12T09:02:00.000+02:00

WordPress

Nu stiu ce vrea WordPress de la mine dar, intentionind de citeva ori la rind, sa postez comentarii pe blogul lui Carmen nu vrea sa ma lase, si pace. Carmen este unul dintre oamenii pe care-i citesc cu placere. Astazi , in afara faptului ca-i miroase, intr-un mod special, a primavara, are "probleme" cu schiurile. Ei bine, atit cit ma pricep, chiar daca nu se conjuga la singular in modul in care , singularul schiurilor, care este substantiv neutru, este schi. La nominativ-acuzativ singularul nearticulat este schi, articulat schiul.

La multi ani, fetelor!

2011-03-08T11:05:00.002+02:00

Astazi sintem rasfatate.Chiar si virtual. Ceea ce e de bine:) La multi ani, fetelor! Sa fiti fericite si iubite de cine vreti voi.Va imbratisez si va daruiesc un buchet de flori si ginduri bune... din sufletul meu.

Aviz barbatilor din viata noastra (citat: jurnalulbtd.ro)

"Ziua in care ne intrebam, ca si Mircea Cartarescu, „De ce iubim femeile?”. Si ziua in care aflam si raspunsul: „Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati si nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor”. Este ziua in care ne exprimam dragostea si ziua in care cadem pe ganduri descoperind superbul citat al lui Gabriel Liiceanu:
„Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa extraordinarul sa patrunda in lume”.

Toata viata am crezut ca a-ti arata emotiile e o dovadă de slabiciune. Emotiile sunt permise doar altora. Oamenii ca mine trebuie sa fie puternici, ca sa-i poata ajuta pe ceilalti cind au greutati. Este un citat filosofic, care apartine unei doamne, dupa care m-am ghidat toata viata. Astazi, emotiile m-au rapus. De ce? Pentru ca m-am trezit frumos.

Oana, fiica'mea(in imaginea alaturata), m-a surprins:

Si cind tabloul mi-a fost completat de Bubu cel mic, abia trezit din somn...m-am simtit completa:)

Vă rog …priviti in ochii lui

2011-02-28T20:38:00.000+02:00

La numai cinci ani, dintr-o gravă eroare medicală, Andrei Ştefan Tudorache

suferă de tetrapareză spastică şi epilepsie. Adică, în traducere liberă, paralizie cerebrală. Personal, îmi este greu să pronunţ diagnosticul şi, îmi este la fel de greu, să accept că « lumea » în care trăieşte Andrei, nu seamănă cu a noastră. Conform raportului de evaluare complexă, micuţul se încadrează în gradul de handicap I- cu însoţitor. Cu toate acestea, există şansa ca Andrei să-şi poată recăpăta copilaria frântă. Speranţa constă într-o serie de tratamente efectuate la o clinică de recuperare din Ucraina. Până acum, cu ajutorul oamenilor de bine şi a banilor împrumutaţi de părinţi, Andru a efectuat deja o serie de tratamente, din ciclul celor pe care trebuie să le urmeze la clinica amintită. Între “vizitele” la clinică, copilul a urmat, şi urmează, în ţară alt tratament de recuperarare completat de cel medicamentos. Costisitor pentru posibilităţile tinerilor părinţi care ar face orice pentru copilul lor. Pentru asta, acum, au nevoie de ajutorul nostru deoarece, pe 26 martie, Andrei este programat la clinica din Ucraina la o noua serie de recuperare, iar suma de care are nevoie este de doar 3000 de euro. Părinţilor nu le place să ceară, şi nu au făcut-o, iar din cauza lipsei banilor, Andrei a ratat deja un an si jumătate de tratament. Dar o fac eu. Apelez la voi, prietenii mei, rugându-vă ca, din puţinul nostru să-l ajutăm pe Andrei. De ce? Pentru că putem ! Pentru că, la rândul nostru, suntem părinţi şi nu am vrea să trecem prin suferinţele micuţului Andru. Sunt convinsă de sentimentul de împlinire, ştiind că şi dumneavoastră aţi avut o contribuţie la …viaţă.

Raiffeisen Bank Sucursala Buftea
Cont în Lei : RO64RZBR0000060005300291
Cont în Euro : RO30RZBR0000060010136644 –

Titular conturi : Tudorache Nicolae Petrişor

Telefon : 0724.514.658

Vedeti ce frumos este Andrei? Nu-i asa ca merita o viata normala?

"Te rog sa o citesti"

2011-01-14T21:32:00.000+02:00

Am primit, pe mail, de la o prietena,"scrisoarea" de mai jos. De ce? Cred ca-i simplu de inteles. Din cauza vietii agitate, abia mai avem timp de noi. Pentru prieteni...doar tehnologia ne mai ajuta. Si chiar daca mi-a dat serios de gindit, recunosc ca nu am intreprins nimic in sensul asta. Poate va ajuta pe voi:)

MOTTO
Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: la 1.00 am teleconferinta, la 2.00 nasc, la 3.00 am miting

Odata la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea> "Stii bancul ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incat, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cantam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da Doamne sa castig la loterie! Ajuta-ma Doamne…..etc. La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atata vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvant ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam lagatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plans ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa raman gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intalnim decat decat 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decat de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pana de curand admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeia de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum., era toata numai taioare, promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sunt inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mandria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cand au implinit 30 de ani, au facut consiliul de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cand au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura. Apoi se strecura in pat langa ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp, facea doar dimineata.
Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau testele de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai ovulul ei nu putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de la el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de castigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia ramanea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cand erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tampite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca d-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fi la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinat, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai d-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diana Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricat, ei latra la unison de mandrie ca au o directoare in familie.
Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maiouri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza harjoana extraconjugala a barbatului "constrans" de hormoni.
Cand constati ca fetita ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut ca nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult pe lume, e cam tarziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera in Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gemne si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cand ti-a inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film, fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoane cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carlionatat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de Romexpo, cand ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cand ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atat purta cand te-ai angajat, ultima data cand ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cand ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sa i-o spui in timp ce-ti tai o pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur deseara sau maine.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt in doze homeopate. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart caloriferul si m-au chemat vecinii sa strang apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat si-a ajuns departe. Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Aproape incredibil - poveste de viata

2011-01-09T21:36:00.000+02:00

Ted Williams (Golden Radio Voice Man

De suflet

2011-01-04T12:33:00.002+02:00

La multi ani!

2010-12-31T18:45:00.000+02:00

La fiecare sfarsit de an, privim cu speranta, cu veselie si cu inima deschisa, catre ce va fi sa fie.
Va doresc sa aveti multa caldura in jur si iubirea celor dragi. Fiti generosi si impartasiti tot ce aveti mai bun cu ceilalti, toate momentele frumoase! Sa fiti veseli si luminosi! Sa aveti sanatate trupeasca si sufletul linistit, ca sa va puteti bucura de fiecare zi si sa gasiti puterea de a trece peste orice obstacol!
Pina la urma, va doresc un An Nou exceptional.

M-a durut Craciunul

2010-12-27T12:16:00.000+02:00

Nu suntem niciodata singuri, asa spuneam acum citeva zile pe o pagina de socializare. Sarbatorile de iarna inseamna mai mult decat brazi impodobiti, lumanari aprinse si miros de cozonac. Inseamna spiritul dulce al prieteniei, bunatate si speranta renascuta. Este pace si intelegere.Va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi, mi-ati acceptat filosofiile si va doresc Sarbatori Fericite, An Nou exceptional.

Bradul meu

Coltul meu cu antichitati:

Macar el s-a bucurat de Craciun:

Pina cind ma adun sa mai pot scrie ceva, va imbratisez si va port in suflet.

Maini dibace

2010-12-05T15:13:00.000+02:00

Cu cateva lemne ratacite, din "componente" de mobila veche si nefolosita, putin bait, un strop de lac, rabdare si indemanare, am adus ceva nou, si util, in casa.

Romania noastra si a lor

2010-12-02T15:03:00.000+02:00

Ca in fiecare an, prima zi de decembrie a fost marcata de manifestarile de Ziua Nationala care, ieri, au adunat, dupa unele date, in jur de 3.000 de persoane. Parada militara, poate cea mai pertinenta actiune din cadrul zilei, a strans in strada, pe o grindina taioasa, 1.500 de militari. In ciuda vremii nefavorabile unui astfel de eveniment, nu au lipsit nici incidentele. Comandantul paradei, generalul de brigada Nicolae Ciuca, comandantul Brigazii 282 Mecanizata „Unirea Principatelor”, unul dintre cei mai tineri generali ai Armatei Romaniei, a acordat onorul premierului Emil Boc, si nu lui Mircea Geona, presedintele Senatului, asa cum prevede protocolul. Si daca nu va asteptati, aflati ca importanta zilei nu a infranat pornirile huliganice, premierul Emil Boc fiind huiduit la scena deschisa. Nu ca ar fii fost pe nedrept, dar ieri se putea face rabat de la acest obicei. Boc a catalogat acest fapt drept o expresie a democratiei care este consacrata in Romania de 20 ani. Un moment mai "special" a fost acela cand, desi a transmis cele mai bune urari Romaniei cu ocazia Zilei Nationale, Tokes a spus si ca "bunavointa neconditionata si loialitatea nu ne pot face sa uitam ca este si o zi de doliu pentru Ungaria", deoarece actuala "Romanie a fost nascuta prin divizarea Ungariei".
Revenind la vremea vitrega, avioanele si elicopterele pregatite de parada au ramas la sol. Niciun avion nu a survolat cerul de 1 Decembrie, chiar daca programul se anunta spectaculos. Una peste alta, defilarea pe Bulevardul Kiseleff, de 1 decembrie, a insemnat 1.500 de militari, 380 de politisti si jandarmi, arme si tancuri si tehnica de lupta NATO si aproximativ 3.000 de curajosi care au iesit din case sa urmareasca, pe viu, parada.

Mai putin curajoasa, am preferat sa urmaresc spectacolul "strazii" din fata televizorului. Este inutil sa spun ca ma dezgusta opulenta afisata in timpurile pe care le traim, in conditiile in care criza si-a scos ghearele si coltii, iar marea majoritate traieste cu grija zilei de maine. Insa m-au emotionat povestile, mai putin stiute, difuzate de ProTv (la 15 ani de la nastere). Cel mai bun exemplu este lupta pentru viata pe care o duce parintele Tanase de la Valea Screzii, satul copiilor fara parinti. De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase impreuna cu Asociatia ProVita a pus bazele unei alte Romanii desprinsa din Romania. In lumea indiferenta si egoisa in care traim, ceea ce se intimpla "intre dealuri" la Valea Screzii, pare desprins dintr-un basm, orice rau fiind sters din dictionarul localnicilor si celor peste 300 de suflete care cresc si se formeaza acolo. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata. Ca sa crezi si sa simti bunatatea si miracolul, trebuie sa ajungi acolo.

Impresionate au fost si povestile despre primarul comunei Dudestii Noi, judetul Timis, care la nici 30 de ani are state vechi la carma comunitatii. Se lupta cu sistemul, construieste bunastare, ridica nivelul de trai, iar in timpul liber canta. Anul trecut, Nica a fost primul primar care si-a incercat norocul la Eurovision. Chiar daca nu castigat Eurovisionul, primarul din Dudesti nu s-a lasat. Exerseaza in fiecare saptamana, lanseaza videoclipuri si canta la petreceri.

Sau despre alpinistii romani care au cucerit Turnul Eiffel, simbolul Parisului. Muncitori, saritori, putin pretentiosi si mai ieftini decat cei francezi. La inceput a fost placerea de a se atarna in chingi. Treptat, a devenit nevoia de a face un ban. Dimineata urca in turn, iar la ora sapte sunt deja printre nori si lucreaza de zor la renovarea Turnului Eiffel. La 11 coboara pentru masa de pranz. Fiecare isi pune pe masa ce a adus de acasa. Pentru cei mai multi dintre ei, escaladarea Turnului Eiffel a fost o aventura. Uneori frumoasa, alteori obositoare. Insa pentru fiecare in parte experienta de a trai printre nori un an si jumatate, de a lua parte la refacerea unuia dintre cele mai mari simboluri ale lumii a insemnat trecerea la un alt nivel, spune ProTv. Si-au transformat pasiunea de a atinge norii in meserie, in bani si poate mai tarziu in afaceri, pe care sa le dezvolte aici, in tara lor. Pana atunci, se bucura de mica lor Romanie pe care si-au desenat-o printre nori.
Adunate, toate povestile mi-au hranit demnitatea si onoarea de roman chiar daca nu pot spune cu sufletul impacat "La multi ani, Romania".

Si timpul trece...

2010-11-23T19:03:00.000+02:00

Toamna tirzie cu dureroase framintari de frunze uscate si cu miracole de apusuri de soare patate de purpura si violet. Zilele, ca un tablou nesfirsit inca, isi schimba in fiecare zi culoarea si dispozitia...Vremea a golit crestetul copacilor iar ploaia marunta si rece a scuturat castanii, presarind aleile cu frunze mari, roscat- caramizii, incrustate in pietrisul argintiu ca niste pete de singe.

Ma intreb, totusi, de ce oare, pe timp de ploaie ne vin in minte prietenii vechi, relatii neconsumate, iubiri interzise, si fredonam cintece in care predomnina cuvintele "dragoste" si "sarutare". Poate pentru ca picaturile de ploaie schiteaza, in caderea lor pe trotuar, gestul senzual al unor buze care se lipesc de altele? Ploile au ceva din vertijul cascadelor si, in afara de caderile naturale de apa, doar sarutarea iti mai poate da vertijul adincimilor in care te poti pierde cu totul. Ploua:) si as bea o cafea dulce pentru ca destul de amare sint povestile de viata si, cu siguranta, ar putea face subiectul unor romane exceptionale. In loc de concluzie, daruind libertatea (dovada suprema de dragoste), daruim viata pe care nu o putem trai cu adevarat, decit subordonind-o inimii.
Bhromor- Koio Gia
Asculta mai multe audio diverse

Aici sintem noi:)

2010-11-23T15:59:00.000+02:00

Extaz

2010-11-18T11:09:00.001+02:00

Astazi sint bucuroasa, fericita, extaziata. Am polite, dulapioare, rafturi(cum vreti voi sa le spuneti) noi. Sa-mi traiasca tatal si sa-mi tot faca atunci cind mi se nazare.

i'll make love to you

2010-11-16T18:19:00.000+02:00

Europa Parc

2010-11-13T12:04:00.001+02:00

Maria mea s-a intors din Germania. Vestea buna este ca a reusit sa scape teafara din Europa Parc.

Fiara mea se odihneste

2010-11-12T19:51:00.000+02:00

Am implinit 3 ani!

2010-11-10T16:53:00.002+02:00

Avem 3 ani impreuna

Fosta iubire (EL si EA)

2010-11-09T16:56:00.000+02:00

Fosta iubire - EL

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.

Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.

Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.

Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
Ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.

A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.

Un telefon uitat şi o adresă...
Aud că suferi şi trăieşti urât
Şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă
Şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât.

E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună
Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun
Un adevăr mai grav ca o minciună,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară
Ce mi-a lăsat în creier cer topit
Dar când te-am aruncat pe uşă-afară.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

Să-ţi spun să te întorci? Astepţi zadarnic,
Rămâi şi-mbracă-ţi viaţa în vopsea,
Mărită-te mai bine c-un paharnic,
Să aibă dromaderii ce să bea.

Fosta iubire - EA

Nici amintirea nu te mai pastreaza
De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numar vechi de telefon

Mai vine cineva si mai imi spune
Cate ceva de bine sau de rau
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luand tot ce era al tau

Te acordasem ca pe o vioara
Cantai in (carne) palma, sub barbia mea
Si brusc te-am aruncat pe usa-afara
Si nu ai mai putut de-atunci canta

In front daca eram sau mort de boala
Condamnat sau cu genunchii franti
Dragoste speranta si rascoala
Peste mine trebuia sa canti

Dar acordajul tau a fost vremelnic
Tu ai cantat c-asa stiai ca-mi placi
Si-atunci dintr-un uitat si trist pomelnic
Cu un suras de neputinta taci

Ai fost iubire sau minciuna lunga,
Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi uitat

Un telefon uitat si o adresa
Aud ca suferi si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
Si tu cu mana ta ti-o pui la gat

Nu mai existi esti traznetul de vara
Ce mi-a lasat in creier cer topit
Si cand te-am aruncat pe usa-afara
Cel mai mult antuncea te-am iubït...

Adio, maestre!

2010-11-05T13:08:00.001+02:00

S-a rugat pentru parinti, ne-a salutat cordial si cardiac si s-a despartit de noi, trist, poate prea grabit, si parca prea devreme, pentru linistea eterna. Flacara marelui poet, Adrian Paunescu s-a stins in aceasta dimineata, pentru ca inima lui obosita nu a mai avut putere bata. Am convingerea ca, la fel ca Eminescu, Adrian Paunescu ramane prin opera lui nemuritor.
Ma doare moartea si neputinta. Ma doare ca ne iubim semenii si valorile abia dupa ce nu mai sint. De ce nu sintem in stare sa le aratam ce inseamna pentru noi atunci cind sint in viata? Cum bine mi-a spus un suflet drag, Cristi Iordache, poet deosebit, nu stim sa ne iubim. Nu vrem, ne fortam sa nu vrem. De parca ar fi o stare de normalitate. Cel mai mare om al culturii romanesti a pierit si noi nu vom afla decit peste zeci de ani ca el a fost acela. A murit o parte din copilaria mea, din adolescenta, si ma uit cu stupoare ca si in fara mortii sintem rai.
E mult mai usor sa arunci cu pietre decat sa apreciezi calitatile. Privire patrunzatoare, sfredelitoare, ochii i-au vorbit pina in ultima clipa, afisind tristete si strigind durere. Dar nimeni nu i-a auzit. Inima l-a tradat si a murit cu durerea ca tara asta inca sufera, iar el nu poate face mai mult.

Adrian Paunescu - Cu tine

Cu tine viata mea se lumineaza,

Cu tine hotarasc a obosi,

Cu tine urc astenic spre amiaza

Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,

Cu tine este tot si e nimic,

Cu tine-mi infloreste lancea rupta,

Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,

Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,

Cu tine astazi mi se face maine.

Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,

Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,

Cu tine nici tristetea nu e trista,

Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,

Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,

Cu tine-ncep si se termina toate,

Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,

Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,

Cu tine cubul redevine sferic,

Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,

Cu tine reincepe viata mea,

Cu tine e mai greu ca fara tine,

Dar fara tine nu s-ar mai putea.

Ramas bun

Imaginea din oglinda

2010-11-04T21:05:00.000+02:00

Ratiunea este "data" tuturor oamenilor, dar nu toti stiu sa se foloseasca de ea. Arta de a o valorifica la justa ei valoare se invata zi de zi, intreaga viata. Ca si stiinta, ratiunea nu numai ca se invata, dar se experimenteaza si se exploreaza mereu, pornind, de fiecare data, de la un alt nivel. Ca sa fie din ce in ce mai inalt (nivelul, caci despre el vorbim), presupunem adeseori, darimarea unora dintre principiile pe care ratiunea se baza pina in acel moment. De aceea, omul care este indragostit de ideile lui, de cunostintele pe care le-a acumulat invatind ani de zile, si care nu este capabil sa accepte ca tot ce considera el ar fi corect ar putea fi, in realitate, fals, se bareaza singur. Piedica pe care si-o pun, din comoditate si din orgoliu, multi oameni invatati, care cred ca adevarul sta numai in formulele matematice este, din pacate, un zid in calea cunoasterii. Ca sa darime acest baraj, trebuie sa-si reaminteasca neincetat ca ceea ce stim noi despre Univers este doar o proiectie tridimensionala a acestuia. Nu mai mult.
Exercitiu de imaginatie, nu? Sa ne imaginam ca pentru citeva minute, noi nu am mai vedea lumea in mod direct, ci doar prin intermediul unei oglinzi.

Ar fi ca si cind am sta cu spatele la lume si am privi in oglinda, nu peste umar, la ce se intimpla acolo. In cazul acesta, tot ce am putea sti nu ar fi tocmai lumea propriu-zisa, ci doar o proiectie a ei. Cu alte cuvinte, in loc sa vedem un om, adica un corp tridimensional, am vedea imaginea lui in miscare, respectiv o proiectie bidimensionala (un soi de film). S-ar putea spune ca in aceste conditii imaginea noastra despre lume ar fi falsa? Neadevarata? Nu, desigur. Daca o imagine este mai putin completa nu inseamna ca este falsa, chiar daca adevarurule noastre despre lume nu ar putea fi decit incomplete, partiale, aproximative, sa zicem. Dar ar continua sa fie adevaruri. Ne-am putea baza pe ele si am putea construi rationamente valabile cu ajutorul lor. E greu de acceptat si, ce-i drept, suna descurajant, dar si fara sa ne imaginam nimic, lucrurile stau tot asa. Pina la urma cit de utila este o imagine in oglinda? Destul de utila pentru o femeie care vrea sa se fardeze sau sa-si aranjeze parul. Imaginea din oglinda reprezinta, in continuare, doar o palida imagine a adevaratei figuri a doamnei, dar ea va putea sa se bazeze pe informatiile reflectate de sticla oglinzii si va putea sa se foloseasca de ea intr-un mod creator. Chiar daca nu vede fiecare atom al pielii. La fel fac si savantii. Cu o indrazneala demna de admirat, toti inventatorii se sprijina pe adevarurile incomplete cu care jongleaza stiinta si fac inca un pas in necunoscut. Daca pasul facut este corect, el se verifica. Daca nu, nu. Lumea ne acorda acest mic avantaj: putem avea incredere in legile Universului pentru ca se respecta tot timpul la fel. In aceste conditii putem avea, macar, siguranta esecului: daca un rationament nu se verifica sigur este gresit. Concluzia este ca toti aceia carora le plac ideile lor si se tem sa nu le piarda, aceia care se tem de noile adevaruri si nu sint dispusi sa se indoiasca de nimic, sint sortiti sa ramana blocati in fata unui zid de nepatruns, departe de adevar. Ceilalti, fara a fi a priori mai buni, mai au o sansa: aceea de a evolua spre mai bine.

Masuri pentru iesirea din criza

2010-10-30T21:37:00.000+03:00

Le-am primit pe mail. Lecturati si va amuzati:)

Propunem Guvernului urmatoarele masuri pentru iesirea din criza:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare - Marea Neagra , Dunare - Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.

2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential . Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu "produc" vor plati un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medici de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram. Orice roman peste 35 de kg este un "gras nesimtit '' pe principiul lui Basescu " slabutul il duce in spate pe cel gras "

5. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara . Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatie care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sint scutiti de taxa ungurii din Harghita , Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decit ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.

6. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par . Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sint scutiti.

7. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

8. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform D-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati "taxa de atelaj impins/tras de animal de povara" (bou/vaca in cazul nostru) . Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

9. Taxa de caldura pentru vara deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfintului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara , la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.

10. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iunie 2010 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.

11. SI NU IN ULTIMUL RIND TAXA PE PROSTIE PENTRU CA SINTEM ATIT DE PROSTI INCIT II RABDAM

Tort Crissa:)

2010-10-27T00:08:00.000+03:00

Dupa o zi obositoare...numai atit mi-a iesit:)

Si gata cu mincarea pentru ca "ma" transform in blog de gateli.

Azi nu

2010-10-25T21:40:00.000+03:00

Astazi nu am avut chef de nimic. Din nimicul asta rezulta scovergi:) Poftiti cit sint calde. Poate aveti voi mai multa inspiratie.

Jumatati de masura

2010-10-21T16:04:00.000+03:00

Se intimpla citeodata sa te trezesti in fata unor sentimente covirsitoare. Le vizualizezi atit de clar, incit aproape ca ti se par palpabile. Esti tentat sa intinzi mina pentru a le atinge si te intrebi daca sint reale sau ai visat. Aproape ca te curpinde o ceata densa din toate partile si, odata ce patrunzi in interiorul ei, nu ti se mai pare apasatoare si periculoasa. Si te complaci in situatia asta, traind ceea ce simti. Si asta, pentru ca odata traite acele sentimente, ele dispar, nu ti se mai par sa fi fost covirsitoare si apasatoare. Si atunci apare intrebarea fireasca - a fost vis sau realitate?
Intri in joc obosit si iti doresti ca macar o data in viata sa renunti la joaca. Asa ca, pentru scurt timp arunci masca si esti tu.

Dar jocul vietii este legat de tine, aproape ombilical, incit cauti repede masca, cu teama ca cineva te-ar fi vazut, fie chiar si pentru o clipa, fara ea. Speri sa nu fi observat nimeni ca ti-ai aruncat masca. Nu recunosti nimic si continui jocul care nu-ti permite sa fii tu insuti. Si-ti vine in gind ca atunci cind esti singur, mastile isi pemit sa cada, linistea te inconjoara, iar gindurile zboara prin colivia neputintelor. Cind esti singur, minciuna ingheata... Si iti aduci aminte de masca dorindu-ti sa poti plinge doar cu un ochi iar cu celalalt sa zimbesti. Ca si cum ai suferi doar cu o jumatate de inima...
De ce porti masca? Pentru ca increderea si sinceritatea au devenit periculoase intr-o realitate in care minciunile si jocul, adesea neprincipiale sau murdare, sunt la ordinea zilei. Prin urmare, preferi ca inchis intre zidurile inalte ale neincrederii tale, sa porti masca si sa traiesti cu speranţa ca cineva, cindva, va auzi glasul inimii tale si te va indemna sa fii tu insuti.
Important este sa nu uiti ca oamenii vin si pleaca din viata ta, ca indiferenta ucide si ca n-ar fi deloc o dovada de lasitate sa fugi cind totul devine mai mult decit poti suporta. In timp, echilibrul revine, il regasesti acolo unde a fost mereu, in tine, il redescoperi in inimă, il testezi cu fiecare experienta noua. Traieste-ti viata. Nu o lasa pe ea sa te traiasca. Treci prin durere, dar nu uita de tine. Redescopera-ti inima si capacitatea de a iubi. Chiar si pe cei care te-au vazut o clipa fara masca si te-au ranit.

Batai de inima pentru dureri de cap

2010-10-19T19:04:00.000+03:00

Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase, ci numai lucruri mici cu iubire uriasa.A gresi e omenesc, a ierta este, se pare, supraomenesc. In viata uitam de cele mai multe ori masurile exacte. Nu de alta, dar foarte multe dintre actiunile si greselile noastre sunt insotite de adverbul “prea”...
Iubim prea mult, de prea putine ori gasim masura exacta, suferim prea mult, gresim prea mult si iertam prea putin. Exista greseli mai grave sau greseli mai putini grave. Exista oameni care stiu cand trebuie sa ierte si oameni care nu stiu sa ierte. Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza. Crezi ca intervine uitarea si ca timpul care vindeca orice rana. Ai impresia ca esti vindecat sau chiar te simti vindecat. Insa undeva in coltul sufletului, picatura cu picatura, suferinta isi revarsa veninul. Te consuma incet, dar sigur. Dar se poate ca dupa ani de zile sa te intrebi cum ar fi aratat viata ta daca ai fi stiut si ai fi putut sa ierti atunci, si nu abia acum. Cat trebuie sa lasam in urma noastra si sa depunem intr-un colt al sufletului si cand trebuie sa spunem stop lucrurilor care ne fac rau? De ce sa iertam? Iertam ca sa putem trai impacati cu noi insine, pentru ca sa putem merge mai departe cu fruntea sus, lasand in urma tot ceea ce ne-a facut rau.
...
Eu personal cred in cuvinte, lucrez cu ele, sint parte din mine si le respect.Chiar daca viata si lumea sunt mult prea complexe, fie si in superficialitatea lor si nu putem defini, cataloga, eticheta, alege, destitui sau premia oameni numai pe baza cuvintelor. In ciuda faptului ca eu sunt mult mai mult decat atat si cred asta despre fiecare in parte.Cuvintele capata un sens real in momentul in care vedem dincolo de ele…asta daca nu te opresti la cuvinte si poti merge dincolo de ele...pentru ca eu am mers...Este o contradictie, stiu, dar elibereaza-ma de tine.

Ganduri de mama * Astazi sint sensibila.

2010-10-18T17:31:00.001+03:00

"Cu mult inainte de a te fi nascut,

Te vedeam stand in usa dormitorului,

O fetiscana oachesa, micuta, ochii jucausi

Alegandu-ma sa-ti devin mama.

Acuma, iata, tu ma chemi si vin;

Te- nconjur cu bratele-mi

Cu respiratia-mi

Tu strange-te in mine

Pana cand linia pieilor noastre

Isi va fi uitat separatia

Ca iarasi viata sa-ti dau."

Nu cunosc autorul poeziei dar mi-a atins cea mai sensibila parte a sufletului, descoperind-o in perioada in care am aflat ca voi deveni mama. M-am regasit in aceste versuri pe care le-am dedicat copiilor mei.

A venit pe lume intr-o dupa amiaza tirzie de primavara, dupa mai mult de 30 de ore de chin "o fetiscana oachesa, micuta cu ochii jucausi". Chiar daca varsta-mi era frageda, imi aduc aminte, aproape fiecare pas al sarcinii, al nasterii... minunea maternitatii. Am crescut impreuna. Cel putin asa am simtit eu si, cu certitudine, nu sint mama perfecta. Cu siguranta am lipsuri dar sunt mindra de mine, de ceea ce am putut face. De copilasii mei!

Peste ani, intr-o dimineata mohorita de iarna timpurie, soarele a stralucit din nou. Un nazdravan firav dar cu plamini puternici m-a facut, pentru a doua oara, mama.

Gust in fiecare zi din cupa implinirii ca mama, ca femeie. Am plans la fiecare lacrima care s-a rostogolit pe obrajii copiilor mei si am ris impreuna cu ei. M-am bucurat de fiecare etapa parcursa, de primii pasi si primele cuvinte. Am mers "impreuna" la gradinita, la scoala, si tot impreuna am facut primele bastonase, adunari, compuneri...

Am avut perioade bune si rele dar am inteles ca formam o echipa, un tot, si ne este bine asa.

Frumusetea de a fi tu

2010-10-14T16:52:00.000+03:00

Dupa cum v-am obisnuit, toate scrierile mele se intimpla in urma unor discutii sau realitati cu care ma confrunt. Pornind de la o "barfa" cu un om drag sufletului meu am incercat sa intorc frumusetea umana pe toate partile si am concluzionat ca avem suficient timp sa vorbim despre subiect. Frumusetea este substantiv feminin in toate limbile pamintului, si pentru toti barbatii pamintului, si nu ar trebui sa uitam niciodata aceasta realitate.
Femeile au fost, si sint, cele mai sensibile la frumusete. Lor frumusetea le este accesibila. Barbatii doar aspira la ea. O vad, o admira, ii inchina poeme si se lasa patrunsi de ea. Femeile o traiesc in fiecare zi, se identifica, devin una cu ea, reprezinta frumusetea.
S-au spus despre frumusete multe vorbe de duh si s-au scris volume intregi. Concluzia este ca frumusetea se asociaza foarte bine fericirii. Pentru om aceste doua notiuni sint inseparabile. O femeie fericita este o femeie frumoasa. O femeie indragostita este o femeie frumoasa. Pentru ca si dragostea este legata, intr-un fel magic, de frumusete. Toate acestea le stie si le simte orice om. Barbat sau femeie, tinar sau batrin.

Si totusi, prima impresie, cea pe care trupul (fizicul), o lasa asupra ochiului si instinctelor, de cele mai multe ori este hotaritoare. Pina si cei mai "intelepti" dintre noi cadem in plasa impresiei trupesti. Daca descoperim frumusetea fizica sintem dispusi sa plecam in cautarea frumusetii sufletesti. Dar oare de cite ori nu ne-am simtit inselati pentru ca nu am putut descoperi acea frumusete interioara pe care am crezut-o existenta intr-o frumusete fizica? Inselaciunea vine din faptul ca nu punem in aplicare ceea ce stim deja si fara a avea experiente dureroase, ceea ce se afla ascuns in sufletul nostru: adevarul despre frumusete. Frumusetea nu exista in afara fericirii. Fericiti fiind, vedem toti oamenii mai frumosi.

Pacatul lumii moderne este acela ca a incercat sa ingradeasca frumusetea in canoane, norme si dimensiuni. Iar pacatul oamenilor este ca se supun acestora, ridicindu-le la rang de legi estetice. Femeile accepta sclavia modei si se supun incintate, nerabdatoare si curioase.
Cite tinere nu si-au distrus sanatatea, echilibrul psihic si sufletesc, viata si fericirea, straduindu-se sa se incadreze in aceste norme! Asadar, cu fericirea distrusa se mai poate vorbi despre frumusete?
De ce tindem sa devenim altfel? De ce sintem in permanenta competitie cu noi si mereu nemultumite de infatisarea care ne-a fost daruita? Am uitat, se pare, ca totul are un scop, o ratiune in planul divin. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ingrijim si sa ne respectam. Insa fara a face din asta un tel in viata. Sa ne bucuram de noi si de cei care ne inconjoara si sa fim fericite pentru ca fara fericire nu se poate vorbi de frumusete

Gripa nervoasa

2010-10-12T14:30:00.002+03:00

De cand ma stiu, mi-a fost groaza de gripa "datorata" schimbarilor de temperatura sau anotimp. De febra cu care se insoteste, nas infundat, ochi inlacrimati. Imi aduc aminte de ceaiurile fierbinti pe care mi le administra, cu forta, mama sau bunica. Sau de amestecul miraculos rezultat din ou crud, lapte si miere, adica sodou. La fel mi se intimpla si acum, nescapind nici de racela, si nici de cicaleala mamii. Am simtit alaltaieri o stare de rau. Ca si cum as fi baut, desi n-o facusem. Ma durea capul. O durere surda, apasata. Iar seara s-a declansat. Cu febra, frisoane si cosmaruri. De fapt, nici nu stiu daca am dormit in ultimele doua nopti sau a fost un soi de delir febril.
Ma simt, acum, ca anesteziata. Stiu ca, la noapte, va fi la fel. Mi-e groaza de febra si nas infundat si ma rog sa nu-mi pierd vocea pana diseara, cand voi termina cu stirile. Mai mult, gripa, la fel ca durerea sacaitoare de masea, imi da o stare de nervi...

Galagie mare in capul meu

2010-10-05T18:38:00.000+03:00

"Psihologul imi spune ca am probleme serioase, dar vocile din cap imi spun ca nu e adevarat....." (nu stiu unde am citit-o, dar mi-a placut)

Generalitati subtile: poluarea fonica reprezintă totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de aparatura si masini, care deranjeaza activitatile cotidiene.

Hartuita de o multime de informatii, pe langa telefonul ala care a tot sunat, am incercat sa ma deconectez putin de la realitate. Mi-am luat o carte sperind ca o sa-mi limpezesc creierii in lectura. Sa fiu macar o zi “off line”. Nici gand sa-mi iasa. Cand ma bucuram ca totul este “roz”…o masina de gaurit, cu rotopercutor, s-a incapatinat sa intre in dormitorul meu. Perna sub cap, perna pe cap, pilota peste perna…in zadar. De undeva, se aude brusc: BANG! Vecina de “sub” mine are ciuda pe calorifer. Am senzatia ca vrea sa-l aeriseasca in atentia celuilalt vecin: “gauritorul”. Sau o fi auzit si ea ca RADET-ul ne da caldura? In sfirsit. Ma resemnez cu gindul ca o sa dorm diseara. Mai devreme. Si vine seara. Nici nu apuc bine sa-mi intind oasele’n pat, pentru ca ma trezeste la realitate un mesaj de la vecina pizmoasa: “ma maltratezi psihic. Schimba-ti patul pentru ca scartaie si copiteaza mai usor pe tavanul meu proprietate personala, tocurile tale’mi toaca neuronu’. In prima faza ma amuz…Ma ridic din patul unde eram semiasezata, merg la bucatarie, aprind o tigara si incerc sa ma relaxez. In loc de asta, o forta nevazuta ma lipeste de geam. Scartait, frine, tobe sparte…Accident? Noroc ca peste drum este spitalul! Deschid timid geamul si mi-e dat sa vad spectacolul de seara cu seara care s-a mutat in toiul noptii: curse de masini “jmechere”, cu “bazati” (pe mama şi tata) la volan, cu cite o pipita in dreapta…urme de frine pe straduta ingusta, miros de cauciuc incins, aplauze, injuraturi si hohote de ris…Off…vreau sa mi se scada de la intretinere o suma care sa reprezinte poluarea fonică. Sau de la biletele de maxi si autobuz pentru ca sunt obligata sa ascult muzica din castile vecinului de bancheta sau de bara, in drum spre…treaba mea. Poate imi iese astazi…

2010-10-05T12:13:00.000+03:00

De ce-mi place?

2010-10-04T13:40:00.000+03:00

Vreau un motiv

Ne subjuga fitele

2010-10-02T14:42:00.002+03:00

Fetelor, mergem la Paris sa spargem niste mii de euro pe colectia toamna-iarna? Dar sa aiba, musai, Swarovski sau Ceaikovski. Sa aiba ceva, orice! Hai ca Salonul Auto este deschis si am auzit ca, anul asta, producatorii nu folosesc modele feminine, ci masculine. Sa ne atraga pe noi. Poate ne cumpara pitiponcu' bine geluit, si foarte tatuat, vreun X,S,L...6 sau ce Dzeu se mai "poarta". Dar sa fie rosu, decapotabil si "inoxat" ca sa dea bine la cafeneaua aia noua din Dorobanti. Da, cu voi vorbesc papuselelor. Siliconate si nesifonate, intretinute si parfumate excesiv. Voi, care ne iritati retina si ne zgiriati auzul la fiecare aparitie. Chiar si televizata. Acolo unde va disputati sponsorul aflat in vreun cantonament, unde va etalati toaletele sclipitoare si, de multe ori, penibile si unde, spre deliciul nostru, va paruiti intre voi sau va palmuiti presupusii iubiti, in direct.

Categoric suntem o natie plina de fite si din ce in ce mai lipsita de caracter! Job-ul gold este lauda. Ne trimbitam achizitiile de haine, masini, case si bijuterii sau ceasuri celebre. Sa moara de invidie toti cunoscutii. Ce sa discutam .... in randul fitosilor nu poti intra, sau ramane sa concurezi, decat daca ai ultimul racnet de masina, casa, bijuterie sau eventual un partener bogat si celebru ! Am o nedumerire: totusi de ce nu ne laudam cu o carte buna pe care am citit-o, cu ultima piesa de teatru la care am fost sau cu faptul ca am ajutat un batran sa treaca strada dupa ce i-am cumparat o paine? Pentru ca nu este trendy,nu? Este sub demintatea noastra de fitosi. Imaginea conteaza. Maxim. Fitosii nu au culoare si nivele de cultura, ei sunt de pretutindeni. Dar ca fitosul roman nu-i nici unul. Pe sistemu' lu' Copilu de Aur:

“Esti fitos mare fitos, pe placul meu!

Arati bine esti frumos, esti genul meu!

Am fite care' ti plac tie !

Eu sunt unu la o mie!

Eu sunt genul care-ti place, si t'atrage!”

Mai am o nedumerire! Cine isi mai aminteste oare de Bucurestiul de alta data, de plimbarile nocturne “la Sosea”, de sucul de la dozator ? Nimeni, pentru ca suntem inconjurati de “pitiponci si pitipoance”. Sunt cei care isi cumpara telefoane cu de toate. Chiar suflate cu aur. “Lumeeee...lumeeee.....sooooroooo lumeee...” La ce le folosesc, incotro ne indreptam? Trist este ca o sa-i tot vedem. Si ziua, si noaptea, cu ochelari de soare la ochi pentru ca sunt, aparent deranjati, de luminile din clubul unde-si petrec tristetea la agatat...pe acelasi sistem:

“ Tie ti'a placut vrajeala mea!

Si'am intrat la inimioara ta,

Eu sunt diferit, eu sunt jmecherit,

De fraieri te'ai plictisit!”

Si gata. Mi-e teama ca, luata de val, ma transform in fitoasa cu rate neplatite la banca, frigider gol, restante la intretinere, telefon care nu functioneaza si abonament RATB. Nu ride ca si tu esti fitos! :)

Pierdut bun simt!

2010-09-30T14:27:00.000+03:00

Astazi sint suparata, indracosata, inversunata...M-am trezit cu nodul in fata, cu gindul obsedant sa plec din tara javrelor ordinare si cu creierii ametiti rau. Nu, nu am baut daca asta va trece prin minte. Nu au trecut multe zile de la marea campanie a curateniei "let's do it" (ce?) si peste tot este o vraiste de nedescris. Ramin totusi la bunul simt pierdut, dar revin si cu o critica la adresa celor care cred ca totul le apartine si, neaparat, exista o Marita la coada lor sa le stringa mizeria.

“Bunul simt este o colectie de prejudecati dobandite pana la varsta de 18 ani”- zicea Einstein.

Acum, cica Romania va creste prin bun simt si responsabilitate spun clasicii in viata…Antonescu si Basescu. Ha, ha, ha, ce ma pocneste risul cind ii aud. De fapt ce este bunul simt? Cum il mai identificam? “Bunul simt” este o constructie verbala folosita pentru a descrie ceea ce este considerat ca fiind larg acceptat de majoritatea oamenilor. Insa cum nimic si nimeni nu e perfect… Dupa ce am trecut prin comunism, am ajuns in acest capitalism perfect! Dar acum suntem martorii uneia dintre cele mai crunte crize economico-finaciare. Unde s-a rupt lantul, care este veriga lipsa? Poate sa fie lipsa bunului simt? Cu totii ne-am bucurat de presupusa democratie si de toate lucrurile noi si frumoase pe care ni le-a oferit. Si dintr-o data s-a lasat o tacere asurzitoare si s-a creat panica. Parca cineva a scos boxele din priza atunci cand cheful era in toi. Am vrut libertate…dar nu libertatea asta. Poate ca in ultimul ceas o sa ne trezim si o sa ne dam seama ca bunul simt ne-ar fi salvat. Ca bunul simt sta la baza lucrurilor bine facute, chiar daca lacomia si vanitatea ne dau tot timpul tarcoale. Ar trebui sa ne reactualizam sistemul de valori, sa admitem ca lipsa de bun simt ne-a dominat, si sa schimbam ceva. Avem noroc ca unii dintre noi avem parinti si bunici. Oameni care au trait si inainte de 1989 , oameni care ne-au educat si de la care am putea reinvata, cel putin, regulile elementare ale bunului simt! Pana atunci suntem…ma asta, ba celalalt, injuram si suntem injurati pe la toate colturile, ne mai infigem cate un “cutit” intre coaste, impuscam pisici, aruncam gunoiul pe geam, ne dam buzz-uri disperate pe mess…spionam…si, in final, ne cam dam in cap cum se iveste prima ocazie.

Cu respectul cum ramine?

2010-09-30T14:04:00.000+03:00

Omul se cuvine a fi respectat in virtutea faptului ca este om, indiferent de culoarea pielii, a ochilor, de varsta, de statura, de etnie…Respectul se gaseste mai greu in Romania zilelor nostre, incepand de la o conversatie cu o persoana care nu te lasa sa iti termini fraza inceputa si pana la faptul ca toata lumea critica, indiferent daca cineva a facut un lucru bun sau foarte bun. Tot timpul trebuie sa fie ceva de comentat! Respectul se castiga si asta stie toata lumea.

De ce am ales sa public acest interviu? Nimic mai simplu! La fiecare pas ne lovim de lupi moralisti, de un presedinte care ne cere sa nu-l umilim, in schimb nu rateaza nici un moment in care ne demonstreaza lipsa de respect, de sefi care ne cer, dar nu ofera si lista poate continua.

Victor Ciutacu, un nume care nu are nevoie de prezentari pompoase, un jurnalist pe care il apreciez si cu care nu intimplator am ales sa vorbesc, mi-a “predat” o lectie de respect impletit cu modestie, si pentru ca tocmai astazi, pe blogul personal, este un post care face referire la subiectul in discutie: RESPECTUL.

Catalina Bogdan : Cat de important este respectul la romani?

Victor Ciutacu : Respectul ar trebui sa fie important la romani dar, din nefericire, a devenit o floare rara. Ar trebui sa fie foarte important. Intr-o societate normala, asezata si civilizata se pleaca de la respect. Respectul se refera la tot. Respectul se refera la respectul fata de aproapele tau sau cel cu care te intalnesti, respectul se refera la respectul fata de munca, se refera la respectul fata de mediul inconjurator si, in general, la orice. Daca nu este respect intr-o tara, aceea nu poate deveni respectabila.

C.B. : Ce ne invata cei sapte ani de acasa?

V.C. : Cei sapte ani de acasa ar trebui sa ne invete dar, din pacate, sunt din ce in ce mai rari cei care au acest concept. Ar trebui sa ne invete buna credinta, cinstea, normele de comportament si foarte multe altele, dar, cum spuneam, ar trebui. Nu spun ca nu mai exista oameni care au cei sapte ani de acasa, Slava Domnului, inca mai sunt.

C.B. : Cum ne castigam respectul?

V.C. : Prin comportament, asta este evident. Ai un comportament care impune respect, atunci primesti respect.

C.B. : Dumneavoastra cu ce va respectati?

V.C. : Incerc sa ma respect prin comportament in primul rand si prin atitudinea publica pe care o am. Incerc sa-mi respect familia si prin asta consider ca ma respect si pe mine. Incerc sa-i respect pe cei din jur in masura in care merita sa fie respectati. Si, in general, ma respect prin a-mi satisface micile capricii care tin de confortul personal.

C.B. : Ce se afla intre respect si lipsa de respect?

V.C. : Lipsa.

C.B. : Daca nu ai maniere, dai dovada de lipsa de respect?

V.C. : Nu neaparat. Daca nu ai maniere te poti corecta. Nu este obligatoriu ca manierele sa le ai din nascare sau din scoala, dar daca continui sa fi nemainerat fara a incerca sa te corectezi se poate ajunge si la lipsa de respect, in primul rand fata de tine, apoi fata de celilalti.

C.B. : De ce cerem daca nu oferim respect?

V.C. : Respectul nu ar trebui cerut. Respectul ar trebui sa fie impus. E absurd ca ceri sa fi respectat.

C.B. : Vedetele se respecta?

V.C. : Unele da, unele nu. Este foarte greu de generalizat. Si, depinde ce vedete pentru ca notiunea a devenit foarte relativa. Exista o sumedenie de persoane, autointitulate sau decretate de media, vedete.

C.B. : Dumneavoastra spuneti NU lipsei bunului simt?

V.C. : Nu imi place sa fac declaratii pompoase, dar DA spun. Mi-ar placea sa fie mai mult respect, mai mult bun simt.

Interviu realizat in cadrul unei campanii desfasurata de Radiolynx

Sublima liniste sufleteasca

2010-09-24T17:13:00.000+03:00

Ce poate fi mai placut omului decit linistea sufleteasca? Nici una dintre placerile lumii nu poate fi la inaltimea acestui sentiment. Dar, asa cum ne-am obisnuit, pentru a capata acest "cadou", omul este supus, nu intimplator, la nenumarate incercari. Si intre toate, indoiala este cea mai perfida. Cind stii ca deasupra ta vegheaza forte infinit superioare tie, capabile sa te inalte pina la dimensiuni divine, te cutremuri si incerci sa fii demn de darurile care ti se ofera. Cind te indoiesti insa, nici un efort nu se mai justifica. Nici o suferinta. Nici o speranta. Sa fie totul o simpla inventie a mintii umane? Oare sintem atit de infricosati incit sintem in stare sa ne inventam idoli si explicatii savante, doar pentru a ne crea un iluzoriu adapost? O iluzorie nemurire? Unii spun ca da, dar aceia sint mai nefericiti decit insusi diavolul si nimic nu-i poate mingiia. Adevarata solutie, in lipsa unei certitudini, nu poate fi decit sublima liniste sufleteasca. Sintem sortiti pieirii? Si ce daca? Nimic nu ramine din noi dupa moarte! Atunci e cazul sa ne bucuram acum, cit mai avem timp. Daca, sa zicem, niminc nu exista dincolo de aceasta viata, cu atit mai mult sintem datori sa fim mai buni si ingaduitori unii cu altii, pentru ca doar noi sintem toata bunatatea lumii. Nimeni altcineva.

Sa mai facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca maine am afla ca murim. Cu totii. Ce sens ar mai avea atunci sa fim rai unii cu altii? Mincarea, atita cita este, ar fi mai mult decit suficienta pentru toata lumea. Bolile, asa cum sint, ar fi toate la fel de serioase si necrutatoare, pentru ca ne-ar amari pina si ultima noastra zi de existenta. Desigur, toti cei care astazi cladesc viitorul s-ar opri descumpaniti si ar ofta din adincul sufletului, descurajati si ramasi fara ocupatie. Toti cei proecupati sa faca politica, sa-si dobindeasca averi sau sa cucereasca imperii, ar pati exact la fel. Nimic nu i-ar putea determina pe oameni sa se agite pentru vreun scop, pentru simplul motiv ca nici nu scop nu ar parea suficient de important pentru a-ti irosi ultima zi din viata cu el. Probabil ca in primele momente ar fi o sinceritate pe Pamint, de luna, soarele si stelele s-ar induiosa de atita jale. Dar, oricit de tristi si disperati ne-am dovedi, e limpede ca nu ne-am petrece ultima zi din viata plingind. Dupa ce ne-am reveni din soc, am incepe sa ne luam adio unii de la altii. Ne-am cauta rude, prieteni, aliati si chiar dusmani si le-am spune tuturor ca este timpul sa ne luam la revedere. Si ne-am jelui din nou, si iarasi ne-am induiosa de soarta noastra crunta. Bineinteles, ca dupa citeva ore ne-am plictisi de uraturi si pupaturi si abia atunci am simti adevarata durere. Abia cind am ramine singuri, fiecare cu el insusi sau, cel mult cu copiii si rudele apropiate. Singuri in fata doamnei cu coasa si a vesniciei verdictului final.

Sugrumati de neputinta, unii nu ar suporta presiunea si s-ar sinucide, altii ar deveni furiosi si, probabil cei mai multi, s-ar arunca pe prima sticla de bautura incercind sa-si amorteasca durerea in alcool. Abia spre seara ultimei zile s-ar lasa, in sfirsit, linistea. Si abia atunci s-ar vedea cit de putini dintre noi au fost oameni cu adevarat. Acestia, senini si calmi, ar iesi in strada si ar privi cu dragoste spre cer, asteptindu-si sfirsitul. Singurele lucruri prin care se deosebesc de ceilalti ar fi linistea lor, calmul si echilibrul desavirsit cu care sint dispusi sa infrune moartea. Detasarea de lume, si de agitatia ei, nu ar fi pentru acesti oameni decit o simpla manifestare a demnitatii si in lumina ultimului amurg, ei ar straluci ca niste zei. Apoi, desigur, am muri cu totii.

Unul dintre marile secrete ale puterii, din toate timpurile, este tocmai acest sentiment de liniste in fata mortii. Marii initiati, recomanda discipolilor sa traiasca permanent de ca si cum moartea ar fi doar la un pas in spatele lor. Daca acest gind devine o permanenta, omul va capata ce-i trebuie pentru a accede la puterea zeilor: linistea sufleteasca. Nu credinta oarba intr-o nemurire promisa de Dumnezeu in schimbul fidelitatii, nu credinta in miracolele stiintei, nu increderea in fortele raului...NU. Doar gindul ca murim maine, ca moartea este la un pas in spate, ca ne sufla in ceafa si ne sopteste suav ca a sosit timpul s-o imbratisam, ne poate ajuta. Indiferent cit de prosti sau inteligenti am fi. Si daca traind astfel, am invata sa ne zimbim unii altora, atunci am putea fi fericiti. Fie si pentru o clipa.

“ Jurnalistul – actor social”

2010-09-17T15:37:00.000+03:00

Concursul naţional “ Jurnalistul – actor social” este organizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în cadrul Anului european pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale. Implementarea concursului este asigurată de S.C. Media One S.R.L., iar buna şi corecta desfăşurare este asigurată de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, organizaţiei profesională de creaţie şi utilitate publică în domeniul presei.
Conform regulamentului (care poate fi consultat de către ziariştii din presa scrisă, televiziune, ziaristica online, radio şi fotoreportaj pe adresa www.2010againstpoverty.eu), concursul se va desfăşura în două etape, în perioada 14 septembrie – 1 decembrie 2010). Fiecare participant poate trimite, în prima etapă (14 septembrie – 4 octombrie) cîte cinci materiale de presă, publicate) difuzate înainte de data începerii concursului. Ziariştii acceptaţi pentru etapa a doua vor prezenta cîte un material de presă care nu a fost prezentat în prima etapă. Festivitatea de premiere va avea loc în 8 decembrie.

Lantul libertatii 2

2010-09-14T17:42:00.004+03:00

Iar m-a lovit insomnia. De data asta si cu durere de masea. De minte! Si doare tare. Cert este ca in incercarea disperata de a adormi (ce ma oftic cind stiu ca voi dormiti) m-a pocnit Lantul libertatii. Asa ca am revenit.
De pilda, in dragoste daca vrei sa obtii iubirea nelimitata trebuie sa suferi refuzind toate iubirile marunte, daca vrei sa obtii adevarata fidelitate trebuie sa acorzi o libertate deplina persoanei iubite, daca vrei sa atragi trebuie sa suferi respingind...
In politica, parerea mea este ca in primul rind trebuie sa induri disciplina unui partid, a unui grup de partide, pentru a avea libertatea de a-ti impune, intr-o zi, propriile pareri.
In razboi, trebuie sa inveti sa respecti ordinele superiorului tau pentru ca, mai tirziu, sa fii capabil sa dai tu insuti ordinele potrivite. Trebuie sa stii sa scarifici o batalie pentru a putea castiga razboiul. Trebuie sa induri umilintele prizonieratului pentru a supravietui si a putea obtine, la un moment dat, victoria finala.
In aceasta perspectiva, numai cel care invata sa poarte in spate lanturile vietii, invatind sa depaseasca suferintele de tot felul, capata forta de a se elibera definitiv. Sa te plingi ca esti incercat prea greu de soarta, inseamna sa ignori acest adevar demonstrind ca nu esti constient de valoarea spirituala pe care o ai. In schimb, ar fi un cinism sa le cerem celor care sufera sa se bucure de durerea care le-a fost data doar ca, prin aceasta suferinta, vor capata o forta spirituala proportionala cu durerea lor! Cu atit mai mult cu cit aceasta compensatie este valabila numai pentru cei care vor sa invete ceva din suferinta lor. Dar, fara falsa modestie, le putem recomanda sa fie foarte atenti la semnele pe care nevazutul le aseaza in calea lor, pentru ca, precis, ceva foarte important o sa le fie dezvaluit.
Sa revin la cei care se antreneaza din greu, cu rucsacul in spate. Pare logic sa o faca atita timp cit stiu ca vor participa la un concurs. Dar daca nu stiu? Cum rezista ei suprasolicitarii? Care mai este resortul rezistentei lor? Sigur, oricaruia dintre ei ii este limpede ca antrenamentul il face mai rezistent la efort, dar citi vor accepta chinurile iadului pentru o ipotetica victorie, intr-un ipotetic concurs? Sa fie oare credinta singurul suport al suferintei pamintesti? Nu. Mai exista ceva. Acest ceva este convingerea nestramutata ca legile Universului sint intr-un perfect echilibru si se aplica in toate partile lui componente.
Asadar, daca soarta iti rezerva o mare durere, o mare suferinta, trebuie, daca nu te sprjini pe credinta, sa incerci sa intelegi care este cimpul de forte care a produs fulgerul care te-a lovit. Daca nu intelegi, vei continua sa gresesti si te va lovi din nou. In schimb, daca intelegi, pe linga faptul ca devii mai intelept, stii exact unde greseai si intreaga forta a fulgerului va sta la indemina ta. Si abia atunci, cind vei vedea ce putere imensa stapinesti, te vei bucura ca ai fost harazit, cindva, sa cari lanturile supunerii care ti-au adus libertatea.

Lantul libertatii

2010-09-09T16:17:00.002+03:00

Contrariile se afirma si se infirma prin contrarii. A privi in stinga atunci cind vrei sa mergi in dreapta poate fi un semn al disimularii si al prudentei, dar sa pui o greutate in talerul din stinga al balantei pentru a-l ridica pe cel din dreapta inseamna a cunoaste legile echilibrului.Cum legea lumii este aceeasi peste tot, daca vrei sa fii liber trebuie, mai intii, sa inveti ce inseamna supunerea. Ascultarea este, prin urmare, gimnastica libertatii si pentru a ajunge sa faci ceea ce vrei, trebuie, in prima faza, sa faci ceea ce nu vrei. Oricit de mult ne-ar placea sa ne slujim fanteziile, a implini numai ceea ce trebuie sa vrem inseamna a exersa si a face sa triumfe ratiunea si vointa.

Sa ne imaginam ca sintem cu totii un grup de alergatori. Dintre noi, cei care se antreneaza cu consecventa sint, desigur, mai buni. Intotdeauna, intre cei care participa la cursa vietii, exista si unii care doresc marea performanta. Aceea de a fi campioni. Ei se vor stradui si se vor antrena in conditii din ce in ce mai grele: pe ploaie si cu vintul in fata, vor alerga pe nisip, vor urca pante cit mai abrupte. Desigur, nu le va fi usor. Chiar daca aparent isi provoaca o suferinta inutila, inegala cu telul propus, totusi, dupa atita munca, dupa atita suferinta, in ziua concursului, eliberati de toate poverile si purtind in picioare forta acumulata in orele de antrenament, ei vor zbura, pur si simplu, pe linga ceilalti concurenti. Intelepciunea de a fi alergat din greu, intr-un mod neplacut, pentru ca intr-o zi sa poata alerga usor, fara efort, le aduce victoria finala, tot la fel de sigur cum talerul drept se ridica printr-o greutate plasata in talerul sting.
Regula acestei suferinte, care ne obliga sa facem exact ceea ce nu ne place pentru a dobindi forta de a obtine ceea ce vrem, se aplica peste tot. Inclusiv in dragoste, in politica si in razboi. Dar, despre asta, intr-un episod viitor.

Bogat vs sarac

2010-09-08T14:49:00.000+03:00

Pe scurt, legile nescrise ale proprietatii s-ar expune in acest fel: dreptul este proprietatea, schimbul este necesitatea iar buna credinta este datoria. Cel care vrea sa primeasca mai mult decit da, sau sa primeasca fara sa dea, este un hot. Proprietatea este dreptul de a dispune de o parte a bogatiei comune, dar nu dreptul de a distruge sau de a sechestra.
Filozofam si ne imaginam ca cineva s-ar trezi, intr-o zi, proprietar peste aerul de pe Pamint. Daca va inchide aerul in rezervoare si-l va impiedica sa se transforme, proprietatea lui nu mai are nici un sens. Fara aer, viata dispare, dar dispare si valoarea aerului odata cu ea. Cine ar mai avea nevoie de aer? Toate genurile de proprietate se supun acestei reguli. Nimeni nu poate sa extraga ceva material, acumulat in timpul vietii, din aceasta lume si sa duca dincolo de mormint. Asta arata limpede ca tot ce este material este doar un bun imprumutat, care trebuie sa ramina in continua transformare, conform legilor creatiei, domnilor conducatori de tara. Nici munca in sine nu este o garantie care sa asigure posesia. Ipoteticul nostru proprietar de aer poate sa spuna ca a muncit si meritat tot aerul planetei, dar asta nu ii da dreptul sa izoleze aerul de tot restul oamenilor. Daca in locul aerului punem orice altceva material, regula ramine valabila. Proprietarii banilor trebuie sa-i "circule", sa-i determine sa produca miscarea maselor spre progres, sa creeze ceva cu ajutorul lor, chiar daca fac acest lucru prin intermediari. Tot ce este dinamic este viu si creator, pe cind imobilitatea este echivalenta cu moartea. Un cufar cu bani de aur ingropat nu capata valoare decit atunci cind este descoperit si folosit. Cu alte cuvinte, schimbul este necesar pentru ca, fara el, proprietatea isi pierde valoarea. Desigur, intrebuintarea proprietatii nu poate fi facuta oricum. De exemplu, chiar daca este simplu sa cistigi bani distrugind drepturile altora, aceasta folosire a proprietatii, fiind daunatoare, este imorala. Imoralitatea unui om puternic este cu atit mai daunatoare, cu cit acesta este mai bogat si, in mod categoric, imoralitatea celui bogat este raspunzatoare de crimele saracilor. Proprietarul este dator, in fata legilor divine, sa-si foloseasca puterea asupra proprietatii in sensul impus de legile creatiei. Pe de alta parte, nici saracul nu poate sa vrea averea bogatilor, pentru ca si acest tip de actiune provoaca un conflict social. El trebuie sa vrea sa munceasca. Saracia nu trebuie sa fie decit un imbold pentru munca, pentru creatie. Concluzionind, buna credinta a acestor doi parteneri, omul bogat si omul sarac, este fundamentul oricarei creatii durabile. Bogatul conduce si alege modalitatea de evolutie a proprietatii sale, iar saracul executa si recreeaza.

Saxofonul nu mai canta… momentan.

2010-09-04T12:11:00.001+03:00

Saxofonul nu mai canta… momentan. Dan Nedelcu sau DAX asa cum il stim cu totii are nevoie de ajutorul nostru. Urgent, in doar cateva zile.
http://daxsax.wordpress.com/2010/08/27/hello-world/
Donatiile se pot face in conturile:

RO52RNCB0087050428350002 (EUR)
RO79RNCB0087050428350001 (LEI)
Titular cont: Nedelcu Gina Manuela
Deschise la BCR Sucursala Pantelimon

Dax va efectua a doua operaţie marti la o clinica din Turcia. In ciuda opiniei medicilor din Romania si Austria ca singura soluţie este aceea de a i se amputa bratul, cei din Turcia vor incerca sa il salveze avand in vedere ca i-au fost afectati nervii.
Costul operatiei si al tratamenului ce va precede operatia este de aproximativ 50.000 EURO
Dax are nevoie mai repede ca oricand sa ne mobilizam si sa strangem suma necesara. Pana in acest moment in conturile puse la dispozitie s-au strans 5.000 lei si 1.100 EURO.
Mai mult, joi 9 septembrie in Silver Church are loc un eveniment caritabil pentru Dax. Donatia minima este de 20 lei.
Mai multe informaţii http://www.sofresh.ro/2010/09/03/all-4-dax-the-silver-church-9-sep/

Coboara toamna'n mine

2010-09-03T21:13:00.002+03:00

Asa-mi vine citeodata sa-mi trag, singura, o palma zdravana dupa ceafa...Am senzatia ca, pina acum, m-a trait viata pe mine, in loc sa o traiesc eu pe ea. Parca sint singura, in intuneric. Goala, vulnerabila, expusa riscului. Si doare. In astfel de momente ma pierd cu privirea pe geam. Vintul sufla usor, frunzele fosnesc placut auzului iar oameni...oameni sint tristi si grabiti. Ma doare neputinta, ma doare cerul, ma doare tot ce ma inconjoara. Si, deopotriva, ma uimeste tot ce se intimpla pe linga mine. In tara asta, totul se intimpla haotic, iar oamenii si-au pierdut flexibilitatea, sensibilitatea, simtul frumosului. Se presupune ca ar fi trebuit sa ma aliniez tuturor. Sa ma lase rece faptul ca trebuie sa stau la n'spe cozi sa-mi platesc darile la stat sau sa platesc, retroactiv, contributiile la sanatate care, dintr-o greseala pe care nu pot sa mi-o asum, pentru ca nu-mi apartine, nu au fost retinute corect. De parca ma imbolnavesc retroactiv. De reamnierea lu' peste ce sa mai zic? Bucuria nebunului...Si, ca totul sa se termine cu happy end, am descoperit astazi ca exista Rabla pentru lenjerie intima! Si ma intreb incotro ne indreptam. Si totusi, cel mai mult ma mihneste cind X il judeca pe Y fara sa fi baut macar o cafea impreuna. In necunostinta. Asa cum se cuvine, ca sa completez tabloul dezolant, am o multime de nemultumiri. Aducindu-mi aminte de anii '90, atit cit am prins din pozitia de "om mare" din Epoca de Aur, era imposibil sa nu ai serviciu. Nu puteai sa iesi pe strada daca nu aveai loc de munca cu acte in regula. Erai obligat si ajutat sa ai. Astazi, vrei sa muncesti si, culmea, angajatorii se pling de lipsa personalului dar tin si coada sus. Refuza din nu stiu ce considerente...Ma iertati, sint confuza si nu am cursivitate. Ba sint chiar furioasa si dezamagita.Vreau mai mult pentru ca merit. Cu totii meritam. Pot mai mult dar nimeni nu deschide ochii. Si chiar daca am obosit sa rid cind de fapt imi vine a plinge, citeodata sint nevoita sa fac si asta. Astazi nu am chemare spre filozofie, desi subiecte am.

Bubu

2010-08-29T13:31:00.000+03:00

Pentru "Anonim"

Opinii: Scrisoare de multumire adresata Guvernului

2010-08-27T20:03:00.000+03:00

Pentru cei care ma cunosc si citesc "filozofiile" mele, poate parea ciudat ca public aici scrierile alor oameni. Dar, in lumina ultimelor evenimente, pe Iulian Leca il admir si nu ma pot abtine. Lecturati!

Multumesc Guvernului Boc pentru ca exista si nu conteneste sa faca prostii, altfel noi am fi ramas fara serviciu, iar statul nu ar mai fi avut ce sa incaseze de pe urma drepturilor de autor.

Concluzia e simpla. Cu cat Executivul face mai multe prostii, cu atat bugetul de stat va fi mai din plin alimentat, in urma tonelor de cerneala scurse pentru a descrie contradictiile celei mai ciudate si mai haotice guvernari din lumea civilizata.

Cifrele vorbesc de la sine - noua din zece romani considera ca situatia economica a tarii este proasta, potrivit celui mai recent sondaj Eurobarometru. O veste proasta, ba chiar foarte proasta, si pentru presedintele tarii - 85% dintre romanii nu mai au incredere in Executiv, conform aceluiasi studiu. Cel mai ridicat procentaj din Uniunea Europeana.

Cand esti presedintele unei tari in care majoritatea covarsitoare si-a pierdut speranta in guvernanti, unde acelasi procent coplesitor nu mai crede ca actualii decidenti politici ar mai putea face ceva pentru a scoate tara din criza, ai o problema serioasa de rezolvat. In mod normal, te gandesti sa ceri demisia Guvernului. Ca tot se apropie data de 1 septembrie.

Pe de alta parte, daca esti in locul presedintelui Traian Basescu, te gandesti ca e posibil sa nu mai gasesti un premier mai servil, mai umil si mai obedient decat Emil Boc. Si e, intr-adevar, foarte, foarte greu sa gasesti un alt barbat mai ascultator decat Boc. Presupunand ca Traian Basescu stie aceste detalii ale contextului politic, ne putem astepta ca, in viitorul apropiat, sa nu se schimbe mai nimic.

Pornind de la aceste calcule, putem sa ii multumim si presedintelui ca tine in fruntea tarii un asemenea Executiv, cel mai haotic si mai slab Guvern din istorie. Fara sprijinul sau, sursele noastre de inspiratie ar fi reduse si modeste. Insa motivele pentru care Guvernul merita sa primeasca toata recunostinta si multumirile noastre nu se opresc aici.

Cu cat Emil Boc si ai sai prabusesc Romania mai adanc, cu atat cresc sansele ca aceasta tara sa isi revina cu adevarat, atunci cand va fi nevoita sa o ia de la zero. Caci, se stie, abia atunci cand atingi fundul cel mai de jos al sacului ai sanse sa reconstruiesti sanatos ceva durabil si eficient. Pana atunci, sa speram ca actualii guvernanti nu se vor lasa pana nu vor distruge tot ce vor atinge.

Cu artistii victime colaterale, dupa ce au dorit sa inchida gura presei, Traian Basescu & comp. s-au trezit in fata unui paradox. O guvernare care nu se mai suporta nici ea insasi, atat timp cat mai multi membri ai PD-L isi critica vehement propri ministri. Cu o buna parte a intelectualilor intorsi impotriva sa, Traian Basescu se afla la inceputul celui de-al doilea mandat al sau intr-o postura mai mult decat dificila.

Il asteapta inca patru ani si jumatate in care trebuie sa repare ceea ce guvernul pe care l-a numit de doua ori consecutiv a reusit sa distruga. Altfel, Traian Basescu risca sa intre in istorie ca groparul Romaniei moderne, nu fauritorul ei, asa cum promitea cu doar cateva luni in urma.

Avand in vedere ca 75% dintre romani considera ca, in ultimii 5 ani, coruptia a inflorit, iar 73% considera ca nu poti reusi fara sa dai spaga, drumul pe care Romania il mai are de strabatut pana la civilizatie pare a fi nesfarsit.

Opinii: In sfarsit, s-a facut dreptate!

2010-08-26T21:34:00.000+03:00

Boc a invins. I-a enervat pe jurnalisti, i-a isterizat pe toti evazionistii platiti de moguli pe drepturi de autor si le-a adus aminte cine detine puterea. Abia acum democratia a castigat razboiul cu presa. Sa mai spuna cineva ca micul Boc nu e mare. In jocul nervilor, Guvernul a castigat detasat lupta.

Jurnalistii si toti ceilalti dusmani ai bugetului - artistii, scriitorii si liber-profesionistii - care au fraudat ani si ani la rand statul, refuzand sa isi plateasca cota parte din castig, si-au primit in sfarsit pedeapsa. Ce daca unii o sa moara de foame, ce daca astfel se vor inchide redactii intregi - statul se intareste, democratia se consolideaza, iar guvernantii castiga increderea prostimii.

Manipulatorii au fost prinsi si demascati. Evazionistii, incoltiti, s-au tradat singuri dupa taria cu care s-au scandalizat impotriva masurilor guvernului. Grevistii fiscali vor fi primele victime ale noii ordini ce se va instala in noua si moderna Romanie.

Personal nu mai am niciun dubiu ca Guvernul Boc nu este pe drumul cel bun. Abia acum face ceea ce trebuia sa faca demult. Curatenie in clasa celor care nu au stiut decat sa minta, sa insele, sa manipuleze, sa induca panica si teroarea gratuita in randul populatiei pasnice. Felicitari domnului Emil Boc, felicitari domnilor Vladescu si Seitan. Abia din acest moment nu mai are sens sa ne punem intrebarea daca se merita sa ramanem in tara.

Noua ordine instaurata de trupa lui Basescu devine cel mai fascinant si tonifiant fenomen care s-a petrecut in Romania ultimilor 60 de ani. De la cel de-Al Doilea Razboi Mondial, tara noastra nu a mai cunoscut un asemenea reviriment al urii, al dispretului, al scoaterii la iveala a tot ceea ce omul are mai urat si mai hidos in el.

Legea a devenit in sfarsit ceea ce era de asteptat sa devina in Romania - un hatar, un capriciu personal. Daca ministrul Muncii are chef sa prelungeasca perioada depunerii declaratiilor si platii contributiilor pentru drepturi de autor si PFA, sa suspende amenzile si celelalte prevederi ale Legii, atunci domnul Seitan deschide gura si anunta. Iar vorbele sale se transforma instant in prevederi legale.

Ce poate fi mai frumos, mai democratic, mai modern si medieval in acelasi timp? Poate doar eludarea realitatii pe care premierul a inceput sa o practice cu o tehnica deosebita, semn ca a studiat indelung fenomenul si a facut exercitii la perete. Este timpul perfect pentru obedienta totala, pentru aprobarea fara rezerve a planurilor tot mai luminate si mai eficiente ale Executivului lui Boc.

Avem oare detasarea necesara pentru contemplarea acestui fenomen ciudat al escaladarii urii si dezbinarii? Toate datele arata ca nu. Suntem inca prea blazati si rupti de realitate, prea absenti din viata publica si prea concentrati doar pe nevoile proprii pentru a putea vedea spectacolul absurdului pus in scena de actuala putere.

Sursa: Ziare.com
Autor: Iulian Leca
Felicit autorul!

Chimia si presiunea

2010-08-26T14:35:00.000+03:00

Cit ma indeamna baietii astia la filozofie, nici nu-si dau seama. Si uite cum mi-au invadat mintea, chimia si presiunea. Astfel am constatat ca prin infrigurare si agitatie nu se poate dobindi nimic. Ingredientul care nu poate lipsi, indiferent de calea aleasa, este, intotdeauna, rabdarea. Da, dragii mei, rabdarea! Oricit de plin de elan ar fi cercetatorul, daca nu stie sa-si infrineze pornirile, daca nu-si domoleste dorinta si lacomia fata de stiintele oculte, nu avanseaza deloc. Graba il indeparteaza de la tinta. Rabdarea insa, ca si toate celelalte calitati spirituale, se obtine numai cu efort personal, prin munca sustinuta. In plus, "candidatul" la cunoastere trebuie sa fie capabil sa nu-si faca iluzii despre el insusi, sa-si vada cu franchete greselile, slabiciunile, neputintele, fara sa-si gaseasca scuze (sau laude!). Corpul chinuit de restrictii se simte presat si poate deveni, la limita, un veritabil butoi cu pulbere, dar numai privind in fata slabiciunea, infruntind-o si dispretuind-o se poate avansa.
Si chiar daca in facultate mi-am propus sa-l umilesc pe Kant, nu mi-a placut filozofia...
Dar sa ne imaginam ca societatea in care traim este un soi de rezervor urias, in care sintem amestecati, la gramada, unii cu altii. Fiecare dintre noi este o substanta anume, cu calitatile si proprietatile ei specifice, care, in acelasi timp, face parte dintr-o familie mai mare, o grupa de substante de acelasi gen, cu aceleasi proprietati. In rezervorul cu pricina exista, desigur, gaze , lichide si solide, in proportii diferite. Dar dintre toate substantele, numai doua sint cu adevarat vii: acizii si bazele. Ele genereaza toate reactiile importante si numai cu sprijinul lor se poate obtine o schimbare majora in proportiile substantelor din rezervor. Ici, colo, cite o substanta rara si pretioasa, precum platina, catalizeaza reactii exotice, neasteptate, care schimba mersul lucrurilor, precum niste adevarate revolutii. Dincolo de aceste izbucniri locale, factorul care modeleaza intreaga roata a rezervorului este insa presiunea. Minunat parametru, miraculos si eficient. Desigur, cel care are puterea de a mari sau de a micsora presiunea in rezervorul vietii este stapinul tuturor. Dar cum ar putea cineva sa obtina marirea sau scaderea presiunii, din moment ce se afla in afara rezervorului? Pai, prin doua metode clasice: cresterea temperaturii care implica o crestere rapida si proportionala a presiunii amestecului, si agitatia mecanica. Stapinul lumii, ca sa existe, ar trebui, prin urmare, fie sa ne fiarba la foc mic, fie sa ne zgiltaie din toate incheieturile, cind lenevim si, dimpotriva, sa ne racoreasca atunci cind ne cuprinde o agitatie nefireasca. Dar daca nu exista un coordonator? Daca agitatorii sint toti in interiorul vasului, laolalta cu toata lumea? Cine mai are atunci grija de soarta omenirii? Cine ne impiedica sa explodam sau sa inghetam, la nevoie? Nimeni. Doar noi insine. Mijloacele interne de control asupra presiunii generale sint insa mai greu accesibile si mai putin evidente. Trebuie sa inveti ceva chimie ca sa intelegi ce este acela un catalizator. Daca, din nenorocire, prin anumite zone din acest urias rezervor agitatia este lasata la voia intamplarii, ea va antrena, chiar daca nu imediat, intreg vasul si va influenta toate reactiile. Cresterea presiunii numai in anumite zone duce la aparitia inevitabila a unor veritabile furtuni care nu prea tin seama de granite. Din pacate, substantele din anumite zone ale lumii si-au pierdut deja elementele vii, aproape in intregime, si, in curind, nimic nu le va mai putea misca. Transformate in apa si pamint, acizii si bazele de acolo, s-au consumat reciproc si, in acele zone, e cam multa liniste. Chimistii locali, ramasi fara jucarii, isi indreapta privirile lacome spre alte zone, unde agitatatia este in continua crestere. Lupte clocotitoare si vapori frumos colorati tisnesc la tot pasul. Frenezia reactiilor produce un suflu nou si briza adie si prin locurile unde focul s-a stins de mult.. Si intreg rezervorul pare viu. Dar nu este. Chimistii se agita, fac prognoze si, cind se cred ei destepti, intervin. Numai daca ar fi alchimisti ei ar avea dreptul sa intervina. Altfel nu. Pentru ca nu au rabdare. Sacrificiile dobindirii experientei de astazi au fost multe si costisitoare si nu are rost sa le repete toata lumea, pe viu. Chimia se poate invata cu creionul si hirtia, luind notite si... provocind reactii virtuale pe calculator. Altfel, daca ne jucam de-a experimentele, riscam sa devenim cu totii doar o apa si un pamint. Iar rezervorul este doar unul. Si e cam gol.

Pantofii veseliei

2010-08-19T13:56:00.000+03:00

Citeva postari, citite recent, pe alte citeva site-uri si bloguri, mi-au certificat ca secretul succesului personal este sa fii sincer cu tine insuti si sa continui sa vrei mai mult. In plus, postarile lecturate mi-au dat liber la filozofie:) Pentru a atinge succesul, nu este suficient sa fii fericit, ba chiar dimpotriva. Dorinta ta trebuie sa creasca, pentru ca pina la urma ea se va transforma in pasiune. Iar pasiunea inseamna putere. Se spune cu tilc ca atunci cind intr-adevar vrei mai mult, capeti ce-ti doresti. Oamenii care nu obtin mai mult, nu-si dau voie sa aiba ceva nou, ceva mai bun. Probabil ca, in sinea lor, considera ca nu merita. Durerea pe care le-o provoaca realitatea, faptul concret ca nu au ce-si doresc, este pentru ei cea mai mare piedica. Solutia unei astfel de dileme este una singura. Daca vrei mai mult trebuie sa consideri ca meriti mai mult si sa nu-ti dai voie sa fi nefericit cu ce ceea ce ai deja. Trebuie sa fim capabili sa gasim veselia, dragostea, increderea si pacea interioara oricit de amariti am fi.

Acum sa ne imaginam ca veselia este perechea de pantofi cu care iesi din casa. Cind vrei sa mergi la serviciu sau la plimbare, cind evadezi intr-o excursie la munte sau mergi pina la buticul din colt, nici nu-ti trece prin cap sa pleci fara pantofi, nu?
Sau, daca, Doamne fereste, nu ai nici o pereche de pantofi in casa, mergi descult, dar numai pe distante mici, pe poteci batatorite, nu pleci sa explorezi tinuturile polare sau jungla Amazoniana! La fel este si cu veselia. Cind sufletul ti-e mihnit de faptul ca aproape ai imbatrinit si constati ca nu ai realizat nimic in viata, nici nu ai puterea sa mai schimbi ceva. Nu ai elanul necesar. Nu esti convingator nici in fata familiei care se presupune ca te iubeste, daramite in fata unui patron sau in fata unui profesor. Oamenii citesc tristetea din privirea ta si o interpreteaza ca fiind semnul ratarii. In schimb, veselia da incredere. Cind vedem un om vesel, chiar daca este sarac sau bolnav, ne simtim bine in preajma lui. Dar avem tendinta sa-i ocolim pe cei tristi.. Ei ne inspira mai mult teama si nervozitate, decit mila, de parca suferintele lor ar fi contagioase si, minati de un instinct sanatos, ii evitam. Magnetismul lor ne impinge sa procedam astfel. E simpla autoaparare. Prin urmare, starea pozitiva, veselia, este cea mai buna cale de a inspira incredere si de a deschide inima unui om care nu te cunoaste. Fiecare om se afla, intr-un fel, deasupra altora care sint chiar mai amariti decit el, fiind tavan fata de cei mai slabi si podea fata de cei mai puternici...spunea cineva lucrul asta, dar nu stiu cine. Nimeni nu este, prin urmare, indreptatit sa sufere din cauza ierarhiilor perofesionale, din cauza faptului ca trebuie sa se supuna in fata altui om, care, poate, nici macar nu este mai bun. Ce mai conteaza o treapta in plus? Adevarul este ca suferinta ne-o provocam singuri. Uitam cu nonsalanta ca avem un acoperis deasupra capului, ca avem, cit de cit, ce minca, ca putem citi pentru ca vedem, ca putem respira pentru ca ne functioneaza plaminii, ca ne putem misca pentru ca avem picioare, si, slava Domnului, ca putem vorbi, pentru ca nu sintem singuri pe lume. Toate acestea sint reale si intemeiate motive de bucurie. Si lista este deschisa. Nu este destul? Nu. Foarte bine, nu-i nimic rau in faptul ca vrei mai mult. Dar nu fi trist! Bucura-te de lumina soarelui sau de picaturile de ploaie, aducatoare de liniste, de ochii cercetatori ai unui copil, ajuta un batrin sa treaca strada si fii fericit ca existi si ca esti om. Nu este putin lucru. Cu greu ai ajuns aici si, cu un mic efort, vei merge chiar mai departe. E dreptul tau si nimic nu ti-l anuleaza. Regreta, iarta, uita, fii fericit si toata lumea va fi la dispozitia ta. Avind pantofii in picioare, nu-ti ramine decit sa pleci la drum, incotro te trage inima. Si vei vedea ca veselia iti deschide toate usile. Inclusiv pe cea a fericirii.

Leapsa pentru parinti -Cum il motivezi pe copil sa citeasca?

2010-08-12T16:50:00.001+03:00

Leapsa pentru parinti -Cum il motivezi pe copil sa citeasca? preluat de la Chinezu’

De fapt, preluat de la Corvin care a preluat de la Chinezu'. Pana la urma ce importanta are cine de la cine a preluat? Importanta este tema si cauza. Si eu pot spune ca am doi copii. Fiind aceeasi generatie cu Chinezu si Corvin, recunosc ca am rasfatat'o pe cea mare din aceleasi considerente bine punctate de Corvin. La fel fac si cu juniorul, chiar daca mie mi se pare ca e un rasfat "mai cu cap". Una peste alta, cu fiica'mea am mers pe recompensa. A tinut pana la un moment dat, dupa care nu a mai mers pe nimic. Mi-a explicat foarte autoritar (credea ea) ca nu-i place sa citeasca. Si se tavalea ca un magar cand o punem sa citeasca doua pagini pe care, bineinteles, trebuia sa mi le povesteasca. Cel mic insa, este foarte interesat de tot "ce caie, mami"? Are cartile lui pe care trebuie sa i le citesc din scoarta'n scoarta ca sa fie multumit. Vrea sa stie ce scrie, indiferent unde scrie. Pe stalpi, pe strada, pe usi...In fine, sper sa fie semn bun.

Imi aduc aminte ca la 7 ani am citit "Capitanul Apostolescu si identificarea". Ma pedepsise tata si, pentru ca nu existau PC-uri, jocuri si alte nebuneli, si pentru ca parintii mei mancau cartile la micul dejun si la cina, m-am gandit sa le fac concurenta ;) M-a marcat romanul ala pentru ca fost primul de "oameni mari", pentru ca l-am inteles si mi-a placut. Si cum eram pedepsita cam des, m-am imprietenit cu cartile. Se intampla chiar sa se consume pedeapsa, iar eu sa nu ies afara pentru ca mai aveam de terminat nu stiu ce carte.
Ca sa nu deviez de la subiect, revenind la progenituri, pana la urma cred ca cea mai buna cale este recompensa, dar depinde si cat reusesti sa-l responsabilizezi pe copil si, categoric, depinde si de dorinta lui de a cerceta si de a intelege lumea.

Teama si tradarea

2010-07-30T03:22:00.000+03:00

Gandirea umana creeaza ceea ce-si imagineaza.Tocmai de aceea, a-ti pastra ratiunea in mijlocul nebunilor, credinta in mijlocul ateismului, demnitatea in mijlocul oamenilor fara caracter si independenta intre „oile” care se lasa manate cu atata usurinta, este o adevarata performanta. Un miracol dintre cele mai frumoase si greu de savarsit. In majoritatea cazurilor, puterea „mizeriei” de a pata sufletele este mult mai mare decat forta de respingere pe care cred oamenii ca o au. Lipsa de incredere in libertatea pe care i-a garantat-o divina putere il face pe om sa se considere prea slab si uita ca abia aceasta indoiala, teama ca fortele raului sunt mult mai puternice decat poate el duce, il face cu adevarat vulnerabil. Nu poate fi nimic mai placut calaului decat teama care o cuprinde pe victima sa. Convingerea ca raul exista, ii deschide diavolului ferestrele sufletului si frica in fata raului pecetluieste dezastrul, deschizand usa. Solutia oferita de intelepti este zambetul neincrezator. Sa-i spui raului in fata: „Nu zau! Chiar ai pretentia ca-mi poti face rau faca ca eu sa consimt?” dupa care sa razi cu dispret de mutra lui uluita este, pana la urma, cea mai buna cale. Cica in aceste conditii „si dracul plesneste de necaz”.

Lupii fara concurenta

2010-07-28T02:29:00.000+03:00

Ingrijirea corpului si a spiritului presupune o activitate severa. Din ce am vazut pina acum, prin ingrijire oamenii inteleg fie o dulce inactivitate care ma trimite cu gindul spre moleseala, fie un soi de reconditionare semiactiva, activitate plasata undeva intre un tratament cosmetic si un sport de perfomanta. Neintelegind ce sa faca, oamenii deformeaza cursul curentilor spirituali si se lipsesc, de buna voie, de singurul element menit sa le stirneasca avintul spiritual. Din fericire insa, in intreaga lume vie exista, ca o compensatie, o trasatura puternica numita instinct de lupta. Trasatura care se trezeste in fiecare fiinta si o ajuta sa rezoneze cu universul spiritual. De la cea mai mica bacterie, pina la uriasii elefanti, vietatile manifesta capacitatea si dorinta de a lupta pentru a obtine ceea ce isi doresc. Cine nu lupta este sortit pieirii. Omul nu face nici el exceptie de la aceasta regula. Conceptele sociale care ii cer individului sa renunte la datoria sa fundamentala, aceea de a fi luptator, sint daunatoare atit omului ci si umanitatii, in general. Lupta inseamna selectie, iar selectia exclude degenerarea. Filozofind, nu ca nu as fi facut-o pina acum, sa ne imaginam ca am fi cu totii o haita de lupi!

Fiind atit de multi, e de la sine inteles ca n-am prea avea ce minca. Ca sa ne hranim, am fi nevoiti sa ne organizam, sa ne impartim teritoriile, sa ne “protejam hrana” prin cumpatare si, de ce nu, sa ne aparam cu dintii drepturile pe care le-am obtinut in cadrul speciei. Lupii de cimpie, obisnuiti sa se hraneasca vinind iepuri, nu ar permite lupilor de la deal, care vineaza caprioare, sa-si extinda aria de vinatoare. In caz ca “muntenii” ar insista totusi, intre ei s-ar da o lupta pe viata si pe moarte. Sa zicem ca ar cistiga lupii de la deal, pentru ca sint mai puternici. Atunci, in mod necesar, lupii de cimpie ar fi nevoiti sa migreze la deal si multi dintre ei, mai ales cei neantrenati, nu ar reusi sa vineze si ar muri de foame. Cei care s-ar adapta, cind ar deveni pe deplin constienti de puterea lor, s-ar napusti asupra lupilor de la ses. Si i-ar invinge, pentru ca acestia, intre timp, ar fi deja molesiti din cauza abundentei hranei si a usurintei de a o captura.

Daca revenim la scara umana a fenomenului, multi sint cei care nu vor accepta ca o constringere, precum saracia, de exemplu, poate fi la fel de necesara speciei ca si aerul.

Bunastarea generala, atit de mult mediatizata cindva, nu provoaca decit un soi de moleseala spirituala, care te impiedica sa fii cu adevarat viu. Cind ai de toate, cind „cineva” se ocupa de toate nevoile tale fundamentale, ce nevoie mai ai sa lupti?

Pentru ce? Pentru un mic surplus, si acela indoielnic? Nu e mai comod sa te declari „civilizat” si sa beneficiezi, fara jena, de avantajele cucerite de stramosii tai? Ba da, sigur ca da. Dar, in acest caz, daca intr-o zi vin „lupii de la deal” si te iau la goana din propria ta casa, nu ai de ce sa te miri. E logic sa fie asa. E in firea lucrurilor. Cei puternici dicteaza si isi aleg ce este mai bun. Daca, pentru ca ai avut stramosi de marca, ti se pare normal sa le mostenesti averea si privilegiile, de ce nu te-ai obosit sa inveti sa fii ca ei, un bun luptator? De lene. Asta este singurul raspuns cinstit. Comoditatea poate fi un banal defect, remediabil, ca toate defectele, daca este vorba despre o persoana oarecare. La nivel de societate, este insa o adevarata catastrofa. „Unde esti tu Tepes doamne...” se intreba poetul, acum mai bine de un secol. Instinctul de lupta al omului obisnuit pare sa fi disparut. Dar nu poate sa fie asa. Legile divine spun ca precis nu este asa. Fiecare dintre indivizii unei societati are acest instinct si, cu putina indrazneala, l-ar putea chiar folosi. Singura piedica este, culmea!, o morala prost inteleasa. „Cei care lupta isi oprima semenii”, spun cei care nu se avinta considerind ca sint „nobili si educati”. Totusi, trecind peste faptul ca cei care nu lupta pierd precis, „pacifistii” ar trebui sa inteleaga, cit nu este prea tirziu, ca luptind le fac un bine chiar celor pe care ii infring. Ii obliga sa evolueze sau sa dispara. Si acest proces este nu numai corect, dar si benefic intregii specii umane. Astfel, chiar si lupii fara concurenta s-ar transforma in catelusi si s-ar hrani cu...mincarica de varza acra.

Cine esti tu?

2010-07-19T04:07:00.000+03:00

De multe ori m-am intrebat cine esti tu, cel care " ma citesti"? Vreau ca cred ca esti un om bun pentru ca, in caz contrar, aceste pagini ar fi pentru tine ca o scinteie care ar putea declansa un incendiu devastator sau un pumnal care iti va scormoni in piept, sfisiindu-l cu blindetea lor. Ele iti pot umple imaginatia de himere, dar te poate inalta si pe cele mai inalte culmi. Esti pregatit sa accepti provocarea? Sub aspectul unui colaj de ginduri, intimplari sau informatii s-ar putea ascunde o piatra rara. Esti dispus sa o cauti? Probabil ca da, probabil ca nu. Daca vei ride sau vei plinge, de tine depinde. Intentionez sa lansez, picatura cu picatura, parfumul pe care il cauti.
Sa ne imaginam ca ne-am afla fata in fata. Ce m-ai intreba mai intai? De unde stiu? Sau cum se face? Am sa-ti raspund ca ceea ce cauti se afla la indemina ta. Ai o bagheta? Stii sa ridici mina stinga spre cer si sa-ti pui mina dreapta piept? Ti se pare caraghios? Nu e. Tine in mina stinga bagheta si ridic-o spre cer. Cauta cu ea vibratia care te anunta ca ai directionat-o bine. Daca te vei simti cutremurat de un fior inexplicabil, atunci fii foarte atent la ce va urma. Daca nu vei simti nimic, nu te nelinisti. In fond, nu te vede nimeni si nimeni nu va sti. Sa presupunem insa ca ai simtit ceva. Oricit de slab. Stai putin si savureaza ceea ce ti se intimpla. Vezi ce putere are cuvintul scris? Imediat te-ai apucat de prostii si nici macar nu ai citit textul pina la capat! Poate ca eu glumesc... Poate ca e doar o simpla metoda de a-ti atrage atentia... De fapt, tot ceea ce mi-am propus a fost sa-ti demonstrez ca nu conteaza ce crezi tu ca ar fi bine sa afli, conteaza ca ceea ce afli sa fie adevarat. Dar sa revin la picaturile de parfum. In cea mai mare proportie sint ale mele si tot ceea ce pot sa-ti promit este ca nu o sa-ti ofer nimic din ceea ce mi se pare indoielnic.

Iubire neindeminatica

2010-07-16T17:47:00.000+03:00

Ma urmareste obsesiv moartea Madalinei Manole. Nu inteleg ce mecanism se defecteaza in interiorul nostru atunci cind luam decizia de a ne curma singuri zilele. Ce ne determina sa nu ne mai iubim? Nu inteleg cum cei de linga noi nu isi dau seama ca, emotional, suferim niste schimbari, avem nevoie de ajutor si nu ne pricepem sa-l cerem. Si nu inteleg de ce toata lumea priveste depresia ca pe o boala rusinoasa.
Concluzii:
Asa cum forta atrage forta, viata atrage viata, binele atrage bine, la fel si iubirea atrage iubire.Uneori insa, in functie de modul in care este confirmata, ea poate produce o forma speciala de dragoste: distrugatoare si teribila, precum ura. Fie ca e fata de noi insine, sau de aproapele nostru. Exista si iubiri care ucid la fel de bine ca ura. Vointa de a iubi sau de a fi iubit este un fel de bisturiu cu care cel indragostit "lucreaza" asupra persoanei pe care o iubeste. Cu acest instrument, indragostitul poate curata cangrenele morale cele mai cumplite sau poate taia portiuni adinci in fiinta iubita, ucigind-o. La limita, se poate intimpla sa nu fie nici o fericire sa fii iubit daca este o iubire toxica, daunatoare.
Solutia, spun unii, este sa te detasezi cit poti de mult de problemele altora. Sa-i ajuti numai daca ei iti solicita ajutorul. Si daca nu o fac? Daca nu au abilitatea necesara? Daca nu realizeaza ca sint pe o panta periculos de alunecoasa?
Oare ajutorul este mai mult decit o simpla lamurire, un indemn, pentru ca, in fond, fiecare trebuie sa aleaga o cale prin liberul sau arbitru. Cica numai atunci are loc evolutia. Recunosc ca cel putin o data in viata asta am avut ginduri criminale (si nu cred ca exista cineva care sa nu fi incercat sentimentul asta), cum recunosc ca nu o singura data mi-a trecut prin cap gindul sinuciderii, crezind ca la momentul acela era solutia optima sa "rezolv" niste probleme. Dar m-am uitat in oglinda, mi-am facut autocritica, mi-am lins ranile in liniste si mi-am revenit. Asta sa insemne evolutie? Care este sensul suferintelor pe care le induram? Tot evolutia? De ce ne inchidem ermetic supapa catre fluidul binelui, preferind mai degraba sa murim decit sa o deschidem? Intrebari. Intrebari fara raspus. Poate ma ajutati voi. Pe mine ma doare neputinta.
Dumnezeu sa va odihneasca si va ierte, Madalina si Bogdan. Este loc aici si pentru tinarul buftean Bogdan Cozma a carui stea s-a stins in aceeasi zi cu a Madalinei.

Chevrolet Capitva..cel mai concurs!

2010-05-15T00:51:00.001+03:00

Deh...ce sa fac? Daca-i musai...sa mergem la munte cu Chevrolet Capitva, sa ne sacrificam,;)

iata si voturile mele:

http://www.corvinash.ro/ - pentru ca iubeste atit de mult masinile, pentru ca a mingaiat pofiticos crupa Chevroletului, pentru ca si-ar culca masina cu el in pat, pentru ca stie sa fie prieten si pentru ca merita.

http://www.sidoricablogspot.com/ - pentru ca nu i-ar strica o iesire la munte sa uite de neajunsuri si sa stie ca mi-e draga
si
http://www.laurentiupintoi.wordpress.com/ - pentru prietenie, chiar daca nu stiu cum conduce si care-i sint preferintele in materie de masini.

si pentru ca vreau sa spulber orice dubii, sint de "treaba si de comitet" mai bag un vot de la mine

http://www.demodaveche.ro/- sa vada ca nu-i sint dusman:)

Nu a fost teatru, nu a fost nici opera, a fost Karaoke!

2010-05-02T01:15:00.002+03:00

Buftea s-a distrat de 1 Mai si, in ciuda carcotelilor, oamenii s-au strins, de la ora 18.00, in Piateta Primariei incurajindu-si prietenii la concursul de karaoke. Au cintat, au dansat si au vibrat impreuna cu candidatii celor trei premii puse in joc. Pina la urma, tot romanul petrece de “unu mai muncitoresc”. Si daca unii mai cu dare de mina si-au permis un week-end la mare sau la munte, iar altii au preferat mititeii si berea la iarba verde, noi ne-am simtit bine acasa. Sunetul a fost bun, ideea nu a fost neavenita, nu s-a exagerat cu galagia, nici organizatorii nu au luat cartonas rosu, iar doritori au fost cit sa petrecem pina in zori daca nu am fi luat in calcul ca locuitorii din zona ar putea fi deranjati. Asadar, concursul nu s-a vrut un fel de “Steaua fara nume”, ci pur si simplu un prilej de distractie, de destindere, atit pentru concurenti, cit si pentru spectatorii-sustinatori.

Mai mult, a fost inca o dovada ca in Buftea exista oameni talentati pe care nu i-a descoperit nimeni. Dar noi i-am vazut, i-am ascultat si i-am premiat.

Prin urmare, premiul cel mare, care consta intr-un week-end la munte pentru doua persoane, a fost cistigat de Victoria Morari.

Premiul II, cina romantica la Domeniul Stirbey, i-a revenit Andreei Botez, iar premiul III, telefonul mobil, a ajuns la Marian Pisau, nume de scena Andi. Pe linga cele trei premii, a fost acordat si cel de popularitate - sedinta la salonul Armony Spa.

Concurentii au fost notati astfel: 75% din nota juriului si 25% aplauzele publicului. Juriul a fost compus din Cristian Dinca (din partea autoritatilor locale), Ciprian Dobrin (din partea organizatorului), Teodora Teodorescu (interpret muzica populara) si Catalina Bogdan-adica eu :)) (din partea presei). Alaturi de noi, au luat pulsul petrecerii, viceprimarul buftean- Radu Titus Marinescu, ofiterul de relatii cu presa- Iulius Linta, jurnalistul Cristian Szilvassy si nu in ultimul rind Laurentiu Pintoi, directorul Radio Dor de Tara.

Spre deliciul nostru, al tuturor, aproape de final a urcat pe scena, in afara concursului, Gelu Clit care i-a “cintat” o declaratie de dragoste sotiei.

Revin cu amanunte.

In memoriam - Constantin Balalau

2010-04-27T00:51:00.001+03:00

O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet mare s-a ridicat la cer, aproape de Dumnezeu, iar eu imi iau ramas bun, pastrindu-l viu in amintire, de la cel care a fost Constantin Balalau. Inca nu pot sa accept ca, fizic, nu mai este printe noi si imi pare nespus de rau ca nu i-am spus niciodata cit l-am apreciat.

Pe Constantin Balalau l-am admirat din prima clipa in care l-am privit in ochi si i-am strins ferm, dar cu emotie, mina. Asemanarea dintre el si tatal meu m-a izbit. Mai tirziu aveam sa aflu ca erau nascuti in aceeasi zi, aceeasi luna, la o distanta de citiva ani.

Avea toate darurile dumnezeiesti pentru a continua tot ce si-a propus: impunator,charismatic, voce
calda si egala, inteligenta percutanta si privire patrunzatoare. A fost primul om pe care l-am cunoscut cind am pasit in Buftea. Omul care mi-a dat votul de incredere si care m-a invatat sa iubesc orasul, sa iubesc oamenii de aici si care a contribuit semnificativ la decizia mea de a ma muta in Buftea. Cuvintele sint de prisos. Am crezut ca Bala este nemuritor.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, OM bun!

Constantin Balalau a plecat dintre noi

2010-04-23T23:20:00.002+03:00

Buftea este in doliu. In aceasta seara, in jurul orelor 19.00, fostul primar al orasului, Constantin Balalau, a plecat dintre noi. Inima lui a incetat sa mai bata. Aduc un ultim omagiu omului care a avut o vorba buna atunci cind am avut nevoie. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Condoleante familiei.

http://www.expresuldebuftea.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1314:fostul-primar-constantin-bllu-a-decedat&catid=35:noutati&Itemid=50#josc7563

Curajul de a ramine TU

2010-04-16T18:52:00.001+03:00

Nopti de neliniste si insomnie..Nu-mi aduc aminte de cind nu am mai adormit la o ora rezonabila, parca a trecut o viata…E groaznic sa vrei sa dormi si sa nu poti. Sint inconjurata de caiete, agende, carti si tot felul de hirtoage. Batrinul laptop gifaie sub presiunea site-urilor de stiri. Imi lipsesc. Imi lipseste microfonul. Imi lipsesc ascultatorii. Ploua, iar eu incerc cu ochii mintii sa vad cum florile isi deschid petalele sa-si faca stocul de apa. Sau mi se pare. Si uite asa, tot trecutul da navala asupra mea si se contopeste cu prezentul. Ce harababura! Oricit m-as supraveghea, uneori, niste ginduri ies la iveala prin cite o idée care o ia razna si, citeodata, ii dau dreptate lui Satre care a spus ca povestea unei vieti, e povestea unui esec. Si-mi tin lectii de morala de dimineata pina seara. Alteori, m-as intinde pe pat sa mor. Sint momente cind ma simt satula de viata. Cind sint prea obosita si-mi scade rezistenta morala. Mai mult ca orice, ma doare si oboseste incorectitudinea oamenilor provenita din nesimtire, incapacitate lene sau ipocrizie. Cred ca toti ne dorim, din cind in cind, sa murim. Dar nu pentru multa vreme. Pina la urma traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata a carei ratiune finala inca nu o cunoastem. Cert este ca oricit de “tocita” sint acum, nu as schimba viata mea pe a nimanui. Cel mai minunat dar cu care am fost inzestrati este gindirea. Pacat ca acordam atit de putina atentie acestui lucru. Intr-o lume in care cuvintul VALOARE este compromis sau aruncat de colo-colo, in care notiunea de IDENTITATE stirneste zimbete pe buze, inca am curajul si demnintatea de a fi EU si sa-mi pastrez identitatea si sa accept ca nimic nu este absolut bun, sau absolut rau.

Ce scandal este in strada. Huliganii de catei s-au luat la cearta. Si astia isi revendica drepturile. Gata. Imi fumez tigara de noapte buna, sau buna dimineata, si incerc sa adorm…iar s-a facut ora 5.00. Cinta cocosii.

Ai grija ce-ti doresti

2010-04-14T00:02:00.001+03:00

Aproape fiecare povestire despre succes este plina de exemple de respingere, esec, frustrare, grija si dezamagire. Exista totdeauna piedici, tradari si, nu in ultimul rind, aminari. Cei care se socotesc "mari" sau doresc sa devina "mari" atrag, aproape intotdeauna, mari obstracole pe care tot ei trebuie sa le invinga. Dorinta lor de marire atrage dupa sine, pe linga succes, si o multime de neajunsuri. Aceia care-si doresc un lucru fara sa-si imagineze ce va aduce acesta cu el nu-si gasesc niciodata fericirea cind obtin ce si-au dorit. Cind simti lumea din jurul tau si actionezi pentru a obtine ceea ce vrei, Universul raspunde vointei tale si dorinta ti se implineste in mod aproape miraculos. Dar trebuie sa alegi cu grija ce vrei pentru ca se spune ca trebuie sa ai grija ce-ti doresti deoarece, nu-i asa, s-ar putea sa se indeplineasca intocmai. Daca ai avut proasta inspiratie sa-ti doresti sa devii mare sef si chiar devii, cum o mai scoti la capat cind nu mai posibilitatea sa-ti platesti angajatii? Cine e de vina? Tu, desigur. Mai bine bucura-te de succes, savureaza orice reusita, dar nu uita ca viata este o continua schimbare. Doreste-ti lucruri adevarate. Propune-ti sa ai mintea limpede si sa nu fi ipocrit, infatuat si nesimtit, doreste-ti sa devii academician, de exemplu, aspira la faima internationala...Oricit ar parea de exagerat. Sint unii oameni care obtin aceste lucruri, nu? Ce au ei in plus? Inteligenta? Putin probabil. Noroc? Nici vorba. Meritul lor este acela ca nu si-au dorit o functie. Ei au dorit sa inteleaga, sa stie mai mult, sa fie din ce in ce mai competenti, iar succesul social a venit atras de dorinta lor, mai puternica decit a ta. Dorintele bine directionate atrag norocul si modeleaza inteligenta. Asadar, doreste-ti sanatate, fericire, intelegere si doreste-ti sa stii din ce in ce m ai mult. Iar restul poate vine de la sine...

Slefuirea diamantelor ciobite de un amar "trebuie"

2010-04-09T16:44:00.001+03:00

"Cuvinte prea mari.... Când îţi vad privirea , imi aduc aminte de momentul in care am simţit ca nu mai vreau acasă. Totusi, cu greu, am plecat in umilinta si mocirla in care trăiesc, gonit fiind de un amar "trebuie"!!!!

Universul este plin de lucruri magice care asteapta cu rabdare ca noi sa le intelegem. Unul dintre ele este, desigur, si sufletul barbatului. Adesea hulit ca ar fi rece si insensibil, sufletul masculului -om se ascunde timid sub valul de reprosuri al "sensibilelor" femei, care se grabesc sa puna etichete fara sa inteleaga. Ca sa iasa in lume, el, capul familiei, se imbraca intr-o armura, isi agata o famura si porneste hotarit la drum, singur, fara sa spere ca cineva, intr-o zi, il va scuti, fie si numai pentru citeva ore, de raspunderile pe care le are. E nevoie de mult curaj ca sa fii barbat. Si el, sufletul lui, o stie cel mai bine. Cind reuseste sa obtina respectul si gloria pe care si le-a dorit, se bucura zgomotos si devine cu prea multa usurinta ingimfat si orgolios. Cind nu reuseste, se straduie sa-si ascunda lacrimile si devine ursuz si razbunator. Asa e el, tare ca diamantul. orice i s-ar intimpla nu poate reactiona decit cu...barbatie.

Sa ne imaginam ca...sufletele noastre, ale tuturor, sint pietre pretioase rupte de restul corpului, pe care le putem atinge si prelucra dupa dorinta. Dragostea ar fi atunci ca un schimb de pietre, facut in vazul lumii, in ziua nuntii. "Eu, cutarica, iti dau tie, cutaroi, sufletul meu sub forma de rubin, pe care sper ca-l vei slefui cu maiestrie, si primesc in schimb, spre pastrare si prelucrare, sufletul tau de diamant". Desigur, pietrele pretioase si semipretioase nu difera intre ele numai prin aspect si marime. Ele au duritati mult diferite si, cu cit e vorba de o piatra mai valoroasa, cu atit se dovedeste mai greu de prelucrat. Atunci poate ca ar fi mai evident de ce unii oameni nu se pot multumi cu orice fel de pereche. Pai, cind ai un suflet de diamant, cum o sa-l schimbi tu pe unul de cristal de stinca, chiar daca este atit de frumos si de transparent? Si daca, sa presupunem ca tu, din prea multa modestie, te-ai putea multumi si cu mai putin, pentru ca apreciezi "ambalajul", ce sanse va avea insa partenera care se trezeste cu un suflet de diamant in palma, sa-l prelucreze cum se cuvine, daca ea nu este obisnuita cu pietre atit de dure? Si de ce ar face-o?

Nu cumva singurele casatorii "valabile" sint cele intre suflete "la fel de tari", cu calitati si defecte complementare, capabile sa se "vindece" reciproc de greseli? Ca si pietrele, sufletele de diamant se gasesc greu printre oameni si, tot cautind si negasind o "pereche" potrivita, unele diamante s-ar putea plictisi sa-si astepte perechea potrivita ai ar putea accepta si un biet malahit in loc de diamant. Ei si? Cine-i de vina? Malahitul are si el valoarea lui, daca-l montezi intr-o bijuterie frumoasa. Da, dar diamantul-barbat nu poate fi prelucrat chiar de oricine. Si, daca n-a ales bine, ramine cam...neprelucrat. Suferinta nedesarvirsirii se amplifica la infinit cind diamantul gaseste intr-o alta pereche, femeia-diamant de care are nevoie...In aceasta situatie conteaza enorm sa stii ce vrei....daca nu, te lasi gonit de un amar "trebuie".

2010-04-07T00:30:00.000+03:00

Lumea ca o inchisoare

2010-04-06T16:44:00.001+03:00

Un singur spirit umple imensitatea. Este spiritul lui Dumnezeu pe care nimic nu-l limiteaza, nimic nu-l imparte, care se afla intreg pretutindeni, fara sa poata fi localizat nicaieri. Spiritele create de El nu pot insa trai decit in invelisuri adecvate mediului in care au fost "aruncate" de gratia divina. Fara invelisurile respective, aceste semninte spirituale ar fi absorbite imediat in infinit, de forte mult superioare puterii lor. E ca si cum cineva ar arunca picaturi de apa dulce intr-un ocean de apa sarata. Totusi, prin sintagma "forte mult superioare lor" nu trebuie sa se inteleaga un soi de maleficitate a Universului, care sta la pinda si numara greselile bietelor firimituri de spirit. Teribilul Satan nu este nici inger decazut si nici creatura miraculoasa, cu puteri mult peste ale noastre. Daca exista, diavolul nu poate fi decit creatia greselilor noastre, precum orgoliul, avaritia, teama, minciuna, dementa...Pentru Dumnezeu el nu exista. Pentru noi, el este marele ispititor, partea de animalitate, ferocitatea instinctelor exagerate, vanitatea gindirii marginite si false...Dar nu mai mult. Ca o lamurire, am scris "aberatia" asta in completarea unui post de pe blogul prietenului Corvin. Si, cum ar spune el: citeste cine vrea, intelege cine poate!

Cine moare...

2010-03-28T01:14:00.000+02:00

Pablo Neruda

Primavara parca iti vine sa-ti iei un ragaz sa ramai, o perioada, singur cu tine.

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si

detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras

si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare.

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Profetia Maya: adevar sau mit ?

2010-03-28T01:10:00.000+02:00

Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie 2012, dupa cum informeaza Ziua. Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in cultura New Age.

Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter". Interpretarile privind felul in care va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E. Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent tradusa in Italia si aparuta la Editura Corbaccio.

Cercetatorul american nu exclude, insa, nici o alta interpretare a profetiei maya: 2012 ar putea insemna si intrarea intr-o noua era de constiinta mai ridicata, dar bazata pe stiinta. Iar cercetarea lui Joseph se incheie cu o alta intalnire: inceputul experimentului LISA (The Laser Interferometer Space Antenna), una dintre cele mai cutezatoare tentative de descoperire a legilor Universului. Prin experimentul LISA, NASA isi propune sa capteze, in sfarsit, misterioasele unde gravitationale cu ajutorul unei "triangulatii de sateliti". Primii vor fi lansati in 2012.

Raportul Pentagonului: 2012- sfarsitul lumii !

"The Guardian" publica un infiorator raport al Pentagonului care vorbeste despre anul 2012, asociindu-l cu sfarsitul lumii, cand intreaga omenire va ajunge la in moment de cumpana. D-ale vietii, anticipeaza conform datelor cercetatorilor ca timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat. Pamantul va suferi din cauza schimbarilor bruste de clima si milioane de oameni vor muri de foame si razboaie.

Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata intr-un raport al Pentagonului. Teoria este sustinuta de mayasi, care prevad ca „sfarsitul timpului“ va avea loc pe 21 decembrie 2012. Calendarul Maya se incheie brusc la aceasta data, cu toate ca, in trecut, mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani.

Schimbari radicale

Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima si se estimeaza ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei si a razboiului. La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, care a inceput din 1980. Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are de fapt doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta are 12 cicli pe secunda, fata de 7,83 cicli pe secunda.

Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

Ultimul raport ONU considera ca niciodata omenirea n-a avut de infruntat un pericol atat de grav. Potrivit Adevarul, raportul analizeaza situatia in care se afla populatia a 177 de tari. Noul acord urmeaza sa intre in vigoare chiar incepand cu anul 2012, atunci cand Protocolul de la Kyoto va lua sfarsit. Raportul PNUD propune "o abordare in paralel" a problematicii incalzirii globale: pe de o parte, reducerea emisiilor de gaze, iar, pe de alta parte, cooperarea internationala in ceea ce priveste adaptarea la schimbarile de tot felul prin care trece omenirea acum.

Teoriile Sfarsitului Lumii

Grupuri de cercetatori efectueaza in secret serii intregi de experimente legate de viitor si de studiul Timpului, un astfel de experiment recent fiind Proiectul Montauk . Putini au vorbit despre el, dar cei care au facut-o au spus ca “n-au vazut nimic dincolo de decembrie 2012″. Religiile exploateaza in mod copios toate aceste informatii si semnale, de pe acum filosofii crestini numind anul esoteric 2012 “Revenirea la Glorie”.Din motive cu totul deosebite, foarte multi oameni si-au dat seama de accelerarea timpului si se plang ca ziua nu le mai ajunge sa faca tot ce au de facut. Poate ca aceste interpretari explica intreaga nebunie accelerata in care se desfasoara actualele relatii internationale, goana dupa energie, cu tot cortegiul de razboaie, tranzienta accelerata a relatiilor dintre oameni, cresterea deliranta a consumismului si excesul fara precedent al productiei de “obiecte non-necesare vietii decente”, cum le numesc recentele analize ale ONU.

Diverse religii si credinte “asteapta” Sfarsitul Lumii la date ante-calculate cu mari perioade de timp inainte. Iata cateva dintre ele:

Sfarsitul calendarului maya actual - 21 decembrie 2012.

Alinierea generala planetara - 8 septembrie 2040.

Sfarsitul, dupa calendarul musulman - 2076.

Sfarsitul, dupa calendarul evreiesc - 2240.

Cu toate ca nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfarsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca in acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastra si implicit cu noi, locuitorii ei. Inainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine sa le cunoastem. Si bineinteles, sa ne intrebam: suntem oare pregatiti pentru anul 2012 ?!

Sursa: Ortodoxia.ro

Sange pentru Mile- E rândul nostru să-l ajutăm!

2010-03-21T22:03:00.001+02:00

Pentru ca nu-mi vine sa cred, pentru ca pina sa aud la stiri sau sa citesc in presa am vazut strigatul de ajutor pe blogul colegului meu Cougar- Andi Tutescu si pentru ca numai cind curge singe din noi, lumea intelege ca si noi, cei care lucram in presa, sintem oameni imi sustin colegii de breasla in incercarea de a-l ajuta pe Mile.

Starea de sănătate a jurnalistului Mile Cărpenişan s-a îmbunătăţit uşor, dar asta nu inseamna ca nu are nevoie de ajutor.
Vineri seară, corpul său a început să răspundă tratamentului care i-a fost aplicat de medici, iar organele sale interne s-au repus în funcţiune, după ce vineri doar aparatele îl mai ţineau în viaţă.
Pericolul nu a trecut însă, următoarele zile fiind decisive pentru soarta fostului corespondent de război. Mile Cărpenişan a fost internat în Spitalul Judeţean Timişoara cu diagnosticul de septicemie şi hemoragie internă.
El a ajuns în această stare din cauza unui furuncul, au declarat pentru Ziare.com surse apropiate familiei.
Mile Cărpenişan are 34 de ani şi a fost mai bine de 10 ani corespondent al unor posturi TV, realizând numeroase reportaje din zonele de război. În 2008, Cărpenişan a încheiat colaborarea cu aceste posturi rămânând un freelancer de mare talent.
Medicii au declarat ca starea lui Mile s-a imbunatatit cu "doua degete", dupa cum a anuntat Andi Tutescu pe blogul sau. Mai multe detalii aici: http://coralfields.blogspot.com/2010/03/post-pentru-presa.html
HAI, Mile!

Life is a Rollercoaster

2010-03-10T23:51:00.001+02:00

Dumnezeu te iarta, dar sistemul nervos nu. De asemenea, cu mii de ani in urma, chinezii au desemnat principalul dusman al omului fiind frica, tradusa in zilele noastre in termenul de anxietate. Stresul omoara neuronii si ne face depresivi. Dar cum naiba sa inlaturam stresul cind nu avem siguranta zilei de azi. Pina la urma toate necazurile noastre, ale omului de rind, poarta amprenta banului. Cum sa te prefaci ca esti optimist cind ajungi sa-ti iei salariul o data la doua luni…cind nu ai bani sa te urci in autobuzul care te duce la serviciul ala de unde iti iei banii cind o da Domnu’…cind te uiti in jurul tau si vei numai optimisti incruntati…cind iti potolesti foamea cu un pahar cu apa…cind proprietarul iti bate la usa sa-i platesti chiria iar tu, cauti o portita spre adincul pamintului in care sa intri de rusine pentru ca, independent de vointa ta, nu ai de unde sa-i dai banii si te rogi la toti sfintii sa nu vina facturile, sa nu sune banca, sa nu te doara maseaua, sa nu i se faca foame copilului…sa NU…NIMIC! Incotro s-o apuci? “Hai sa emigram in America”…

Specialistii in domeniu spun ca trebuie sa incepem prin a schimba putin cate putin mentalitatea de carcotas cu ganduri pozitive. Mai mult, cica ideal ar fi sa practicam gindirea pozitiva in fiecare zi. Ne dau si exemple (negativ/pozitiv):

- Dar n-am mai facut asta inainte. / Este o oportunitate de a invata ceva nou.

- Este prea complicat. / Hai sa abordez din alt punct de vedere.

- Nu dispun de resursele necesare. / Necesitatea este mama inventiei.

- Nu e suficient de mult timp. / Sa reevaluam unele prioritati.

- E imposibil sa functioneze. / Sa incerc sa-l fac si mearga.

- Schimbarea este prea radicala. / Sa-i dam totusi o sansa.

- Nimeni nu se deranjeaza sa comunice cu mine. / Sa vad daca pot deschide canale de comunicare cu ei.

- Nu cred ca pot sa mai scot ceva bun din asta. / Sa mai incerc o data.

Hahahaha….:))

Daca sintem optimisti, sintem in stare sa luptam mai bine si in mod constructiv cu stresul zilnic (si cu criza, nu-i asa?!). De asemenea, cu siguranta, gindirea pozitiva ne va ajuta sa ne pastram si sa ne imbunatatim starea de sanatate. In principiu asa este. Dar ce te faci cind simti ca nu mai poti, ca te cuprinde furia…si iti vine sa pui capul pe carosabil sa te calce macar cu o roata toate masinile care trec pe strada aia?

Poti, mai ai putere sa:

Fii tu insuti! Nu incerca sa ii imiti pe altii. Aminteste-ti ca esti unic: ceea ce poti face tu, nu poate nimeni in afara de tine!

"Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici" - a spus Nietzche. Profita de orice situatie grea pentru a te perfectiona.

Nu incerca sa schimbi inevitabilul! Exista unele situatii care trebuie sa fie asa, si nu pot fi altfel - accepta-le asa cum sunt. Aceasta nu inseamna sa cedezi indata ce apar greutatile, doar incearca sa distingi improbabilul de imposibil.

E clar, eu nu mai pot. Am nevoie de ajutor…Pina il gasesc plec sa-mi parchez capul pe o bordura….

Tirania sfidarii in lumea infirma

2010-03-10T22:18:00.001+02:00

Adesea, cind un individ autoritar incearca sa puna stapinire asupra noastra, cautam sentimentul de libertate sfidind, razvratindu-ne, refuzind sa facem orice ne cere acea persoana. Actiunea noastra este, in acest caz, generata nu de o dorinta adevarata, proprie, ci de nevoia de a-i arata tiranului ca sintem inca liberi. S-ar putea sa obtinem satisfactie facind contrariul a ceea ce vrea acea persoana, dar noi ne risipim puterea si viata inutil. Ne inchipuim ca sfindindu-l i-am “aratat noi lui”, dar singurul lucru pe care il aratam este ca persoana are o mare stapinire asupra noastra. Noi sintem cei care pierdem cind sfidam un tiran. El cistiga oricum. Puterea ne vine cind facem ceea ce vrem cu adevarat. Cind ne schimbam noi insine din cauza unui rau de care ne temem, noi sintem cei care pierdem, pentru ca ii permitem sa ne afecteze atit de mult comportamentul.

In acelasi context ma gindesc si la lumea infirma.
Progresul in lumea vie exista aproape pentru oricine, dar nu si pentru oamenii prosti. Sint singurii care cred ca nu mai au nimic de invatat si vor, culmea, sa-i conduca si sa-i indrepte pe ceilalti. Cu ei nu poti ajunge la nici o intelegere, pentru ca iti vor ride in nas spunindu-ti ca ceea nu inteleg ei este absolut de neinteles. Si, cind prostia atinge perfectiunea, prostul dispretuieste instinctul si pretinde ca este inteligent.

Ziua Internaţională a Femeii

2010-03-08T17:54:00.000+02:00

Ziua de 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii a devenit şi o zi de bilanţ în ceea ce priveşte situaţiile dificile cu care sunt confruntate femeile în diverse ţări ale lumii, începând cu capitolul drepturilor şi al egalităţii între femeie şi bărbat.
La multi ani, femeie!

NOI

2010-03-08T17:50:00.000+02:00

Cei nascuti la inceputul anilor 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri
este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, si despre razboaie sangeroase, si avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati cunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri"de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam
in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei! Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti
de-al nostru !

Icsu aka Sidoric

2010-02-09T19:12:00.000+02:00

Sau ca el :)

Icsu aka Sidoric Regie: Trip Lumina: Florin Constantin Imagine: www.radiolynx.ro Copyright RadioLynx/www.radiolynx.ro Toate drepturile rezervate. Reproducerea este interzisa

Factor - Cold Day

2010-02-09T19:04:00.000+02:00

Prima piesa a Trupei Factor, produsa in studiourile www.radiolynx.ro de Mircea Elisei. Pentru contact: mircea_elisei@yahoo.com
Nu, nu-i fac reclama...dar sint mindra pentru ca lucrez cu oameni ca el.

Mai sunt romani in pielea goala !

2010-02-05T13:26:00.000+02:00

Text postat de Cristian Munteanu cu acordul meu (Atelier Literar)

Dialog in ultima zi din an . Fragment necenzurat .

catalina_catalinab: cu mult drag. eu o sa merg sa-mi iau ceva de mincare. mi s-a facut foame!!!, dupa care ma apuc de treaba. vreau sa fac putina curatenie, poate calc ceva si trebuie sa-mi stabilesc garderoba pt diseara

lorelei: wow

catalina_catalinab: m-as duce in trening

lorelei: eu nu vreau nik

lorelei: vreau sa zac nebarbierit si ciufulit

catalina_catalinab: foarte bine, daca asa vrei asa fa

lorelei: iarta-ma

catalina_catalinab: eu trebuie sa fiu imbracata si aranjata pt ca nu pot tine microfonul in mina ciufulita si nebarbierita 

lorelei: cand lucram era necesar sa mai am o anumita tinuta

lorelei: acum m-am eliberaaaaat!

catalina_catalinab: nu prea inteleg

catalina_catalinab: acum nu mai lucrezi?

lorelei: ti-am zis ca sunt primele mele zile libere de peste 10 ani

lorelei: ai uitat?

catalina_catalinab: am inteles, dar sint libere pt ca asa ai vrut tu

catalina_catalinab: nu ca s-a intimplat altceva

lorelei: si nici nu prea am ce sa fac

catalina_catalinab: nu,,,am probleme cu ochii nu cu memoria

lorelei: am oamenii care intretin temperatura

lorelei: fochistii

catalina_catalinab: asta am vrut sa aud

lorelei: nu se planteaza , nu se amenajeaza

lorelei: nu vreau sa invat

lorelei: n-am proiecte

lorelei: zac

lorelei: negligee

catalina_catalinab: atunci fa ce vrei si ce simti. ai si tu dreptul asta

lorelei: ca un boschetar

catalina_catalinab: 

catalina_catalinab: cum zici tu

catalina_catalinab: am fost pe 26 la azil , la balaceanca

catalina_catalinab: vreau sa-ti spun ca m-a marcat profund

lorelei: SI NU TE-AU OPRIT?

catalina_catalinab: mi-e greu sa ma apuc de filmare

catalina_catalinab: culmea: NU

catalina_catalinab: mai au si ei erorile lor

lorelei: NU-SI FAC DATORIA

lorelei: 

catalina_catalinab: 

catalina_catalinab: acum, vorbind serios, e crunt ce se intimpla acolo

lorelei: te cred

catalina_catalinab: cred ca nici sapun de rufe nu au

catalina_catalinab: tristete, lacrimi, jale, mizerie

lorelei: sa mergi sa faci niste reportaje

catalina_catalinab: nu am putut sa fac stand-up cap coada pt ca mi se impleteau lacrimile'n barba

catalina_catalinab: pai reportaj a fost

lorelei: poate sensibilizezi si se misca ceva

catalina_catalinab: dar, totodata, am dus si cadouri...ma rog, pachete

catalina_catalinab: se numeste ultimul drum al marginalizatilor

catalina_catalinab: o sa fac ditamai reportajul

lorelei: felicitari

lorelei: sa pui suflet Cata

catalina_catalinab: wow, dar cit suflet am pus

lorelei: de fapt asa e

catalina_catalinab: sint filmata cind m-au luat pacientii in brate si au inceput sa plinga

lorelei: din cate te cunosc

catalina_catalinab: ma rugau sa nu plec

lorelei: poate-mi trimiti si mie niste franturi

catalina_catalinab: sint acolo niste fete, femei, din buftea

catalina_catalinab: mi s-a rupt sufletul

catalina_catalinab: mai era intr-o celula, dupa gratii, georgica....care era in picioarele goale pe ciment

catalina_catalinab: mi-a spus sarut mina, la multi ani si sarbatori fericite si m-a intrebat daca i-am adus si lui o pereche de papuci

catalina_catalinab: m-a rugat sa-i dau o iconita si o cruciulita

catalina_catalinab: si 10 mii sa-si ia niste bomboane

lorelei: copil sau adult?

catalina_catalinab: abia astept sa iau salariul. ma duc si cumpar 200 de perechi de papuci si ii duc acolo

catalina_catalinab: pina in 25 de ani

lorelei: vai?

catalina_catalinab: l-am luat in brate, asa printre gratiile alea, l-am mingaiat si i-am promis ca ma intorc cu papuci

lorelei: bai trebuie stransi de guler cei ce conduc institutia aia

lorelei: ca ei de-acolo sug tot ce se poate

catalina_catalinab: nu neaparat aia

catalina_catalinab: guvernul masii

catalina_catalinab: care face bugete, calculeaza si recalculeaza fonduri

lorelei: adica tu sa nu-mi spui mie ca nu pleaca toti angajatii cu sacosele pline de-acolo

catalina_catalinab: iar acolo este ultimul drum mizer catre moarte

catalina_catalinab: nu cred ca au cu ce

catalina_catalinab: sincer

catalina_catalinab: nu au fonduri

lorelei: asa sa fie , dar mi-e greu sa cred

catalina_catalinab: totul este saracacios

catalina_catalinab: si birourile lor

catalina_catalinab: am intrat intr-un birou sa fac un proces verbal …. citi am fost si ce-am adus

catalina_catalinab: am ramas cu un gust amar

catalina_catalinab: cind am ajuns acasa m-am simtit vinovata ca am ce sa maninc

catalina_catalinab: si, in consecinta, nu am putut minca

lorelei: pai asa e !

catalina_catalinab: le-am dus sosete, caciuli, sucuri...dulciuri

catalina_catalinab: nu am vazut atita bucurie pe chipurile unor oameni de cind ma stiu

catalina_catalinab: mi-am dat pachetul de tigari si toti banutii marunti din portofel

catalina_catalinab: lu' georgica imi venea sa-i dau cizmele mele

catalina_catalinab: si acum am vazut ca se poate innebuni din dragoste

lorelei: nu...

lorelei: ca se poate remedia situatia

lorelei: cativa oameni ca tine cu suflet

catalina_catalinab: e crunt sa vezi un om care are sclipiri de luciditate, iar in momentele alea isi aduce aminte ca are familie, copii....si plinge ca un copil

lorelei: sa-i tina la limita decentei

catalina_catalinab: si-si fringe mainile

catalina_catalinab: nu stiu. este o femeie de aici, din buftea, care a intrat intr-o depresie profunda din cauza faptului ca si-a iubit extraordinar de mult barbatul

catalina_catalinab: barbat care nu a raspuns sentimentelor ei

catalina_catalinab: intre timp i-a murit si baietelul

catalina_catalinab: iar ea...este ca o leguma. a fost o femeie frumoasa, cu ochi expresivi

lorelei: dureros

lorelei: gasesti cativa oameni cu bani?

catalina_catalinab: sta ca un copil cuminte, cu mainile in poala si nu scoate nici un cuvint, doar lacrimile i se rostogolesc pe obraji fara oprire

catalina_catalinab: sper, nu stiu

lorelei: cu cat ar fi mai multi cu atat s-ar usura situatia lor

catalina_catalinab: ]dar cum incep toate institutiile lucrul, vreau sa trimit scrisori peste tot

catalina_catalinab: la ministerul sanatatii, la tot ce-mi vine in minte

catalina_catalinab: sa calculeze si pt aia bugete

catalina_catalinab: sa aiba si amaritii aia un trai mai usor, dupa ce ca sint oropsiti

catalina_catalinab: cum intri acolo, te izbeste un miros pestilential care iti ramine intiparit pe creier multa vreme

catalina_catalinab: deci o sa fie un chin pt mine cind o sa ma apuc sa fac materialul

catalina_catalinab: il ilustrez muzical cu ruga pt parinti si cu frinturi din nu e nimeni pe strada, ochii tristi sa mi-i vada

catalina_catalinab: cred ca o sa plinga toata buftea

lorelei: ai hotarat deja fondul sonor?

catalina_catalinab: da

catalina_catalinab: de cind am intrat acolo

catalina_catalinab: am plins Crisule ca un copil, cu lacrimi amare de neputinta si deznadejde, de furie ...de...de toate

lorelei: pentru expresivitate poti gasi ceva mai puternic , nu te-ai gandit?

catalina_catalinab: nu am putut sa vorbesc cap-coada fara sa pling

catalina_catalinab: nu-mi vine altceva mai sensibil

catalina_catalinab: da-mi tu o idee

catalina_catalinab: pe mine ma sensibilizeaza tare ruga pentru parinti

catalina_catalinab: enigmatici si cuminiti...terminindu-si rostul lor...

catalina_catalinab: ce poate sa fie mai expresiv?

catalina_catalinab: ajuta-ma

lorelei: da , merge

catalina_catalinab: vreau ceva romanesc

catalina_catalinab: sa inteleaga tot omu’

catalina_catalinab: apoi....nu mai sint copii

lorelei: Catutza , acum trebuie sa ma retrag 'moasa mea !

catalina_catalinab: bine Crisule, hai ca mi-a trecut foamea

catalina_catalinab: ma apuc si eu de treaba

lorelei: k

catalina_catalinab: sa aveti liniste si sa va bucurati de tot ce va ofera viata

catalina_catalinab: si sa treceti cu bine in urmatorul an

catalina_catalinab: imbratiseaza fetele

catalina_catalinab: si eu pe toti

lorelei: lasa ca poa' mai vb

catalina_catalinab: si La multi ani...nu cred ca mai avem timp astazi

lorelei: pe seara

catalina_catalinab: dar nu se stie

lorelei: LA MULTI ANI !

catalina_catalinab: si voua la fel Crisule

catalina_catalinab: o sa ma gindesc la voi si o sa ma rog

catalina_catalinab: eu asa fac la ora 00.00

lorelei: BINE FA DIRECTOAREO!(pune tu virgule, daca vrei)

catalina_catalinab: ma rog pt toti cei dragi mie

lorelei: EU O FACEAM MEREU

catalina_catalinab: 

catalina_catalinab: fugi, retrage-te

lorelei: pa

catalina_catalinab: ca nu am voie sa pling

catalina_catalinab: sarut ochii

lorelei: ba eu , ba eu, ba eu

catalina_catalinab: si eu...tontule

31.12.2007 -10:30

LA MULTI ANI !

....cat te iubesc ...!!!

2010-02-02T13:38:00.000+02:00

....cat te iubesc ...!!!

e mijloc nervos de miez de noapte ;

nu-i neagra,

e-albastru inchis-violet,

surade si-mi baga in san niste soapte,

eu nu le cosesc ,

caci fac muguri in piept.

Cai albi si salbatici , e vantul , zambeste ,

pleoapa orei zero

imi inteapa dorul,

cu virguli si buze cuvinte-mi croieste

in floarea inchisa

descoase amorul.

Copacii-si inalta coroana spre cer

se pierd murmurand

in flacari de stea,

ma catar pe ei , sa pot sa-ti ofer

valvatai de stelute

TIE , DRAGOSTEA MEA !

Multumesc...King

Plec departe...Plec pe Marte

2010-02-02T13:36:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=LN5WBXC5sTU

Caractere si valori - III

2010-01-27T19:38:00.001+02:00

Sunt zile, nopti trecute asa. Nu mai pot, simt ca imi pierd mintile. Copii schingiuiti, oameni mutilati fara case, fara haine, ramasi singuri intr-o lume in care soarta le-a jucat o farsa mult prea cruda . I-a lasat sa traiasca, sa vada cum isi ingroapa familia, sa vada ca nici cocioaba mizera in care traise el si alte cateva suflete nu mai este. Lumea umbla bezmetica fara tinta, fara un scop. Unii se lupta sa plece intr-un exod masiv, spre un taram fara cutremure, fara moarte, fara durere si poate o lume, care va avea sa le dea si lor un colt de paine si un colt de acoperis. In ultimile zile se intetesc jafurile, furturile....oamenii te implora sa le iei copii cu tine, macar ei sa aiba dreptul la o viata mai decenta. Sute, mii de copii morti..nu le mai tin numarul, socoteala, zonele unde i-am vazut. Si, ca scenariul sa fie cat mai sumbru am fost vaccinati impotriva a un milion de boli care plutesc in aer si asteapta sa isi arate coltii fiorsi; sa isi ia tainul de vieti mizerabile care se zbat pentru a trai si retrai un cosmar ce pare ca nu mai are sfarsit. Dar pe ei cine ai vaccineaza?! De ce doar noi si ei nu?? Nu avem cum sa tinem o evidenta stricta, vaccinam prioritar copii, avea sa vina raspunsul sec de la un medic francez. Cine traieste si cine moare? Cine hotaraste gravitatea ranii si daca ai bafta sa gasesti un chirurg dispus sa sacrifice alte persoane, viata altor persoane care asteapta pe triaj. Poti tu sa faci asta? Poti priva de viata pe cineva care are sanse mult mai mari de a trai? Peste tot pe unde te duci te insoteste mirosul dulceag de moarte, de frica si boli care plutesc in aer gata sa iasa la suprafata in orice moment. Cadavrele sunt inmormantate la gramada, caci nu mai este timpul necesar sa se faca identificari. Nu exista morga, nu putem face decat sa aruncam peste enormele gropi comune incarcatura noastra de var nestins. Apa potabila nu mai exista si toata lumea se roaga sa nu vina ploaia. Si totusi cerbicia de neinfrant a salvatorilor, care par a se lupta cu moartea insasi ne fac inima sa tresalte la auzul unei noi victorii. Insa victorii care par a fi nesemnificative in comparatie cu ceea ce a smuls ca trofeu moartea. Oameni distrusi psihic si moral, oameni care plang ca si copii, oameni albiti prematur si care stau pe efedrina pentru a rezista cat mai mult. Prea mici uneori pentru a duce un razboi atat de mare, prea nesemnificativi sa ne lasam consumati de micile noastre egoisme, rabufniri de orgolii si lucruri marunte care ne domina viata.Viata noastra, a celor care nu stiu ce inseamna cu adevarat grija zilei de maine. Momente ca acestea scot la suprafata adevaratele caractere si valori ...oameni care sapau cu unghiile pentru a salva o viata, care au refuzat sa se lase intimidati de bande inarmate, de gloante care le suierau pe langa ureche pentru a salva o viata.

Disperare - II

2010-01-27T19:23:00.000+02:00

6:00, un bocanc amabil bine tintit sub bidonul gol de apa care servea de perna, si care zburase Dumnezeu stie unde, de la un soldat, ma desteapta. Hei tu esti spaniolul? Eu sunt?! Sus ca avem treaba! Ma uit la el, il masor atent si nu stiu daca sa il trimit la origini, sau sa ii spun ca e negru si urat. Nu are sens...ma ridic si intreb: auzi Joe, voi pe aici stiti de cafea? Baga viteza si adu una de unde stii ca altfel eu de aici nu ma misc nici sa mai arda inca trei cutremure...si culmea ca la nici doua ore distanta aveam sa simt primul cutremur din nenumaratele petrecute pe acesta insula uitata de lume si Dumnezeu. Dupa un litru de cafea si patru tigari este timpul sa fac cunostiinta cu noul meu „camarad”- un CH54Stallion mare cat o zi de post, asa cum numai americanii si rusii stiu sa faca. In carlinga este un pilot care ma initiaza rapid in avionica lui. Dupa acest curs fulger de cateva minute, ne ridicam si punem cap-compas centrul capitalei, mai precis zona cea mai dens populata inainte de cataclism. Cu noi, patru echipe de salvare cu echipamentele si caini aferenti, patrupedul meu minunat incorporandu-se echipei numarul 2 de la colegii mei spanioli din Castilla y Leon, o provincie la nici 60 de km de fostul meu loc de „bastina”.

Vazut de sus peisajul este cutremurator. Nu am reusit sa indentific decat extrem de putine edificii in picioare. In rest oameni care dorm in strada, sau umbla ca niste zombii, fara tinta, mecanic.....oameni acoperiti de praf, de sange, pe jumatate dezbracati sau cu hainele rupte, zdrentuite. La auzul zgomotului motoarelor unii ridica capul si intind mainile catre noi cu disperare asteptand un ajutor, cerandu-ne sa facem miracole. Cu chiu, cu vai, gasim un loc unde sa aterizam si ne trezim inconjurati de o multime de oameni, care aduceau pe bratele lor raniti, mutilati. Dante cu siguranta ar fi ramas ingrozit de acel tablou ingrozitor........debarcam rapid echipele de salvare si tot ce aveam cu noi: hrana si apa. Imi dau seama brusc ca nu vom avea cum sa preluam toti ranitii la bord, am impresia ca toti locuitorii orasului, ramasi in viata au inconjurat gigantica pasare. Pentru ei este salvarea care vine de acolo, de pe aeroport, unde este mancare, apa potabila, curent si spitale. Este locul unde vor cu totii sa ajunga, in acea oaza de speranta si salvare. Maistrul de incarcatura ne da unda verde sa plecam ....insa cum poti pleca cand toti se agata cu disperare de tine....vad ingrozit cum armeaza arma si atinteste catre cei care ne inconjoara. Nuuu, nuuu si gandurile mi se amesteca cu rafalele de arma trase...ACUM, PLEACAAAA.
Zaresc aeroportul.....nu stiu cum am plecat de acolo, daca am fost eu sau pilotul care venise in acest prim tur cu mine. Stia ce ne asteapta, stia cum va fi, insa acum imi zimbeste amical si imi spune: „de acum esti singur. Ramai cu Benson si el stie ce are de facut. Nu iti fa probleme, nu a ranit pe nimeni. Rafalele de arma au fost trase pe deasupra capetelor sa ii disperseze, caci altfel ar fi putut deveni tragic”. Zburam in ritmul asta infernal toata ziua: luam alimente si apa pe care le aruncam efectiv din elicopter fara a pune rotile pe sol, dupa care ne indreptam spre zone de recuperare a ranitilor.