Ma urmareste obsesiv moartea Madalinei Manole. Nu inteleg ce mecanism se defecteaza in interiorul nostru atunci cind luam decizia de a ne curma singuri zilele. Ce ne determina sa nu ne mai iubim? Nu inteleg cum cei de linga noi nu isi dau seama ca, emotional, suferim niste schimbari, avem nevoie de ajutor si nu ne pricepem sa-l cerem. Si nu inteleg de ce toata lumea priveste depresia ca pe o boala rusinoasa.
Concluzii:
Asa cum forta atrage forta, viata atrage viata, binele atrage bine, la fel si iubirea atrage iubire.Uneori insa, in functie de modul in care este confirmata, ea poate produce o forma speciala de dragoste: distrugatoare si teribila, precum ura. Fie ca e fata de noi insine, sau de aproapele nostru. Exista si iubiri care ucid la fel de bine ca ura. Vointa de a iubi sau de a fi iubit este un fel de bisturiu cu care cel indragostit "lucreaza" asupra persoanei pe care o iubeste. Cu acest instrument, indragostitul poate curata cangrenele morale cele mai cumplite sau poate taia portiuni adinci in fiinta iubita, ucigind-o. La limita, se poate intimpla sa nu fie nici o fericire sa fii iubit daca este o iubire toxica, daunatoare.
Solutia, spun unii, este sa te detasezi cit poti de mult de problemele altora. Sa-i ajuti numai daca ei iti solicita ajutorul. Si daca nu o fac? Daca nu au abilitatea necesara? Daca nu realizeaza ca sint pe o panta periculos de alunecoasa?
Oare ajutorul este mai mult decit o simpla lamurire, un indemn, pentru ca, in fond, fiecare trebuie sa aleaga o cale prin liberul sau arbitru. Cica numai atunci are loc evolutia. Recunosc ca cel putin o data in viata asta am avut ginduri criminale (si nu cred ca exista cineva care sa nu fi incercat sentimentul asta), cum recunosc ca nu o singura data mi-a trecut prin cap gindul sinuciderii, crezind ca la momentul acela era solutia optima sa "rezolv" niste probleme. Dar m-am uitat in oglinda, mi-am facut autocritica, mi-am lins ranile in liniste si mi-am revenit. Asta sa insemne evolutie? Care este sensul suferintelor pe care le induram? Tot evolutia? De ce ne inchidem ermetic supapa catre fluidul binelui, preferind mai degraba sa murim decit sa o deschidem? Intrebari. Intrebari fara raspus. Poate ma ajutati voi. Pe mine ma doare neputinta.
Dumnezeu sa va odihneasca si va ierte, Madalina si Bogdan. Este loc aici si pentru tinarul buftean Bogdan Cozma a carui stea s-a stins in aceeasi zi cu a Madalinei.
11 comentarii:
Da, m-am gandit si eu la asta in ultimele zile si am auzit atatea ipoteze. Pentru mine este insa mai simplu totul: era o fire extrem de sensibila si ca orice fire sensibila isi ascundea sensibilitatea sau o transmitea prin muzica. A venit insa un moment in care dintr-un motiv sau altul sensbilitatea asta a ajuns-o din urma. I-a lipsit mereu linistea, parerea mea. Sa i-o dea Dumnezeu acolo unde este acum.
Asa-i Crissa, dar pentru mine intrebarile ramin fara raspuns. Era in zodia racului. O zodie sensibila. Sa-i dea Dumnezeu linistea de care are nevoie si sa nu o judecam pentru ca asta este usor. Dar intrebarile mele...?
Raspunsurile le-a luat cu ea. Eu asta cred. Desi astfel de cazuri sunt multe, motivele si sentimentele care duc la ele sunt variate. Simtim altfel asa ca nu aveam cum semana. :)
Eu sunt pragmatic ... cel putin asa cred. Nu prea am timp si dispozitie pentru a urmari can-canurile zilnice. Cu toate astea, aceasta intampalare nefericita (care nu este can-can)m-a facut sa-mi dau cu parerea. Anticipat, te rog sa ma scuzi daca par a fi, poate, cinic.
Lucrurile, eu le vad asa:
- este foarte important mediul si educatia primara, cea primita in primii ani de viata, cea care te pregateste la modul brut (chiar daca neglijam) pentru ceea ce va urma;
- este, deasemenea, foarte importanta educatia care o primim in anii adolescentei;
- daca avem nesansa sa fim ocrotiti dupa varsta de 20 de ani, devenim, aproape invariabil, vulnerabili la primejdiile vietii;
Constat, din ceea ce se prezinta prin intermediul media, ca Madalina avea probleme psihiatrice. N-as fi atins acest subiect daca Madalina nu ar fi avut o varsta la care omul isi desavarseste, de regula, creatia, nu isi realizeaza menirea pe Pamant.
Sa ma explic. Consider ca varsta de 43 de ani (pe care o am si eu) este aproape de varsta la care omul modern poate spune ca avut realizari notabile. Nu vorbesc aici despre imbogatire, despre parvenitism si alte asemenea. Vorbesc despre omul care constientizeaza vremurile in care traieste si contribuie la perpetuarea speciei (nu ma refer la sensul vulgar al notiunii).
In conditiile date, consider ca Madalina a fost victima ignorantei celorlalti. Nu ezit sa exprim parerea, conform careia Madalina este victima celor apropiati. Poate parea ciudat dar, tinand cont de faptul ca ea nu se mai putea apara, responsabilitatea apartine celor din jur, cei apropiati.
Fugind de eventuala publicitate negativa, de care ar fi putut "benefica" in cazul in care s-ar fi cunoscut ca Madalian sufera de anumite afectiuni psihiatrice, cei din jurul ei au preferat sa nu o trateze. Rezultatul era de asteptat.
Sunt de acord ca nu detin adevarul absolut. Dar ...
Intamplarea face ca azi dimineata ascultam, in drum spre serviciu, un post de radio la care se difuza o melodie interpretata de George Nicolescu. Ma gandeam: ce putere l-a tinut pe acest om sa nu-si curme viata ? Realizarile lui au fost de mult date uitarii de marea majoritate a publicului. In plus, are probleme cu vederea. Din fericire, nu a decis sa-si curme zilelele. Omul asta s-a straduit toata viata sa zambeasca la televizor, desi nu avea motive intemeiate. Omul asta nu a fost difuzat la comanda de "marile"
posturi de radio. O fi suferit, dar educatia primita l-a pregatit sa fie un luptator.
... mighe ... mihai_gheorghe_ro@yahoo.com
Crissa mica, intrebarile mele nu o vizau pe ea sau decizia ei. Poate sint intrebari retorice, dar nu pot sa concep ca cel de linga tine, care se presupune ca te cunoaste, nu-si da seama ca te-ai "uzat", n u-si pune intrebari si nu cauta sa-ti ofere gura de oxigen.
mighe, prieten drag, nu a fost mare comentariul. abia astazi l-am vazut. Ceea ce s-a intimplat cu Madalina, si ce se intimpla in mod frecvent cu o gramada de tineri, este o drama. Mare problema o constituie faptul ca nu avem curaj sa spunem ca avem nevoie de ajutor. Ca nu toata lumea este puternica incit sa treaca peste piedicile cotidiene, peste relatii esuate sau peste faptul ca, poate traiul si statutul, sufera si ele schimbari, este bine stiut.
George Nicolescu nu cred ca a trait pentru muzica. Chiar daca in modul asta si-a expus durerile. Nu? E o forma prin care iti strigi sentimentele. Parerea mea. Este un tip cerebral. O persoana care si-a luat in serios familia, care si-a asumat responsabilitatea de a fi tata si sot. Habar n-am, dar ai dreptate. in schimb, stiu sigur ca nu o data mi s-a intimplat sa cad in depresie si daca am concluzionat ca nu pot sa depasesc singura momentul, am spus celor de linga mine si am cerut ajutor, chiar daca ei nu au vazut.Si nu mi s-a parut o rusine. Si cred, din nou, ca nu exista om care sa nu fi suferit de afectiunea asta. Revenind la Madalina, mi-ar placea sa stiu daca s-a nascut la ora 2.30 noaptea. Planul ei a semanat cu un ritual si nu cred ca a vrut sa "dea bine pe cruce".
:)) am scris de toti banii dar cu siguranta intelegi. ma ierti
Catalina si eu sunt in depresie.M-au bagat in somaj,am rate la banca si am girat cu casa pentru operatia nevestei.Am trei copii.Doi sunt minori...Unde si ce sa fac?Cel mai izbavitor drum este la gara cand trece vreun accelerat.Dar rezolv prin asta doar disperarea mea si ii inglodez in dezastru si mai mare pe cei dragi.Ma dezgusta anxietatea Madalinei care nu a mai suportat coborarea de pe soclu.Sa-ti abandonezi un copil de un an,un sot,parintii pe care i-ai condamnat la chin atat cat mai au de trait...Imi pare rau pentru ea dar cred ca e lasitate.Iar pustiul care s-a stins,Dumnezeu sa-l ierte a cautat acest sfarsit.O mai patise la fel acum ceva timp.Puteai fi tu,sau eu,sau oricine altcineva in locul copacului.Te-ai fi stins prosteste din vina unui vitezoman.Era corect?
Asta souneam si eu. Actiuni necugetate. Am precizat undeva, mai sus, ca nu o data mi s-a intimplat depresia dar nu am cedat. E adevarat ca nu "sufeream" de glorie. In fine, nimic nu-i corect. Madalina...nu stiu, inca nu-mi vine sa cred ca un om de 43 de ani nu a inteles ce se intimpla in viata ei. Nefericita a fost fractiunea de moment care i-a umbrit mintea. Sint convinsa ca in clipa in care a constientizat ce a facut si care sint urmarile, i-a parut rau. Si poate ar fi vrut sa dea timpul cu o jumatate de minut inapoi.
Cit despre tinarul vitezist, teribilismul ne-a caracterizat pe toti la virsta lui. In diferite moduri. Fireste ca nu as fi debrodat de fericire sa ma sting din cauza unui vitezoman si nu era corect. Asa i-a fost scris, asa trebuia sa se intimple...habar n-am Anonimule. Habar n-am. Nu am raspunsuri concrete pentru intrebarile mele. Din motivul asta astept si parerile voastre. Si cred ca este prima data cind o fac. Va multumesc. Si tie, felicitari si numai bine. Daca ai mintea limpede cu siguranta treci peste hopul asta. Si eu, si multi altii in situatii urite si nedorite.
Acţiunile şi trăirile erau
împărţite la trei de mine. Existam haotic, lăsându-mă pradă oricărui eu. Rar preluam comanda eu, responsabil cu fiinţarea.
Ceilalţi doi de mine eram mai puternici. Unul acţionam atipic şi parcă nu reuşeam nicicum să mă stăpânesc.
Mi-a trebuit mult timp să aflu pe care trebuie să mă strâng cu uşa, pe care să mă înving, care din mine voi merge în umbra mea.
Acum, de câte ori încep să mă clatin, mă mângâi pe amândoi şi-mi iau două îngheţate.
Eu nu mănânc; plec liniştit mai departe!
Rege-Suflet drag, nu te dezminti. Si ce bucurie. Ma inclin in fata ta si sarut sufletul zbuciumat.
Trimiteți un comentariu