Chimia si presiunea

Cit ma indeamna baietii astia la filozofie, nici nu-si dau seama. Si uite cum mi-au invadat mintea, chimia si presiunea. Astfel am constatat ca prin infrigurare si agitatie nu se poate dobindi nimic. Ingredientul care nu poate lipsi, indiferent de calea aleasa, este, intotdeauna, rabdarea. Da, dragii mei, rabdarea! Oricit de plin de elan ar fi cercetatorul, daca nu stie sa-si infrineze pornirile, daca nu-si domoleste dorinta si lacomia fata de stiintele oculte, nu avanseaza deloc. Graba il indeparteaza de la tinta. Rabdarea insa, ca si toate celelalte calitati spirituale, se obtine numai cu efort personal, prin munca sustinuta. In plus, "candidatul" la cunoastere trebuie sa fie capabil sa nu-si faca iluzii despre el insusi, sa-si vada cu franchete greselile, slabiciunile, neputintele, fara sa-si gaseasca scuze (sau laude!). Corpul chinuit de restrictii se simte presat si poate deveni, la limita, un veritabil butoi cu pulbere, dar numai privind in fata slabiciunea, infruntind-o si dispretuind-o se poate avansa.
Si chiar daca in facultate mi-am propus sa-l umilesc pe Kant, nu mi-a placut filozofia...
Dar sa ne imaginam ca societatea in care traim este un soi de rezervor urias, in care sintem amestecati, la gramada, unii cu altii. Fiecare dintre noi este o substanta anume, cu calitatile si proprietatile ei specifice, care, in acelasi timp, face parte dintr-o familie mai mare, o grupa de substante de acelasi gen, cu aceleasi proprietati. In rezervorul cu pricina exista, desigur, gaze , lichide si solide, in proportii diferite. Dar dintre toate substantele, numai doua sint cu adevarat vii: acizii si bazele. Ele genereaza toate reactiile importante si numai cu sprijinul lor se poate obtine o schimbare majora in proportiile substantelor din rezervor. Ici, colo, cite o substanta rara si pretioasa, precum platina, catalizeaza reactii exotice, neasteptate, care schimba mersul lucrurilor, precum niste adevarate revolutii. Dincolo de aceste izbucniri locale, factorul care modeleaza intreaga roata a rezervorului este insa presiunea. Minunat parametru, miraculos si eficient. Desigur, cel care are puterea de a mari sau de a micsora presiunea in rezervorul vietii este stapinul tuturor. Dar cum ar putea cineva sa obtina marirea sau scaderea presiunii, din moment ce se afla in afara rezervorului? Pai, prin doua metode clasice: cresterea temperaturii care implica o crestere rapida si proportionala a presiunii amestecului, si agitatia mecanica. Stapinul lumii, ca sa existe, ar trebui, prin urmare, fie sa ne fiarba la foc mic, fie sa ne zgiltaie din toate incheieturile, cind lenevim si, dimpotriva, sa ne racoreasca atunci cind ne cuprinde o agitatie nefireasca. Dar daca nu exista un coordonator? Daca agitatorii sint toti in interiorul vasului, laolalta cu toata lumea? Cine mai are atunci grija de soarta omenirii? Cine ne impiedica sa explodam sau sa inghetam, la nevoie? Nimeni. Doar noi insine. Mijloacele interne de control asupra presiunii generale sint insa mai greu accesibile si mai putin evidente. Trebuie sa inveti ceva chimie ca sa intelegi ce este acela un catalizator. Daca, din nenorocire, prin anumite zone din acest urias rezervor agitatia este lasata la voia intamplarii, ea va antrena, chiar daca nu imediat, intreg vasul si va influenta toate reactiile. Cresterea presiunii numai in anumite zone duce la aparitia inevitabila a unor veritabile furtuni care nu prea tin seama de granite. Din pacate, substantele din  anumite zone ale lumii si-au pierdut deja elementele vii, aproape in intregime, si, in curind, nimic nu le va mai putea misca. Transformate in apa si pamint, acizii si bazele de acolo, s-au consumat reciproc si, in acele zone, e cam multa liniste. Chimistii locali, ramasi fara jucarii, isi indreapta privirile lacome spre alte zone, unde agitatatia este in continua crestere. Lupte clocotitoare si vapori frumos colorati tisnesc la tot pasul. Frenezia reactiilor produce un suflu nou si briza adie si prin locurile unde focul s-a stins de mult.. Si intreg rezervorul pare viu. Dar nu este. Chimistii se agita, fac prognoze si, cind se cred ei destepti, intervin. Numai daca ar fi alchimisti ei ar avea dreptul sa intervina. Altfel nu. Pentru ca nu au rabdare. Sacrificiile dobindirii experientei de astazi au fost multe si costisitoare si nu are rost sa le repete toata lumea, pe viu. Chimia se poate invata cu creionul si hirtia, luind notite si... provocind reactii virtuale pe calculator. Altfel, daca ne jucam de-a experimentele, riscam sa devenim cu totii doar o apa si un pamint. Iar rezervorul este doar unul. Si e cam gol.