Nopti de neliniste si insomnie..Nu-mi aduc aminte de cind nu am mai adormit la o ora rezonabila, parca a trecut o viata…E groaznic sa vrei sa dormi si sa nu poti. Sint inconjurata de caiete, agende, carti si tot felul de hirtoage. Batrinul laptop gifaie sub presiunea site-urilor de stiri. Imi lipsesc. Imi lipseste microfonul. Imi lipsesc ascultatorii. Ploua, iar eu incerc cu ochii mintii sa vad cum florile isi deschid petalele sa-si faca stocul de apa. Sau mi se pare. Si uite asa, tot trecutul da navala asupra mea si se contopeste cu prezentul. Ce harababura! Oricit m-as supraveghea, uneori, niste ginduri ies la iveala prin cite o idée care o ia razna si, citeodata, ii dau dreptate lui Satre care a spus ca povestea unei vieti, e povestea unui esec. Si-mi tin lectii de morala de dimineata pina seara. Alteori, m-as intinde pe pat sa mor. Sint momente cind ma simt satula de viata. Cind sint prea obosita si-mi scade rezistenta morala. Mai mult ca orice, ma doare si oboseste incorectitudinea oamenilor provenita din nesimtire, incapacitate lene sau ipocrizie. Cred ca toti ne dorim, din cind in cind, sa murim. Dar nu pentru multa vreme. Pina la urma traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata a carei ratiune finala inca nu o cunoastem. Cert este ca oricit de “tocita” sint acum, nu as schimba viata mea pe a nimanui. Cel mai minunat dar cu care am fost inzestrati este gindirea. Pacat ca acordam atit de putina atentie acestui lucru. Intr-o lume in care cuvintul VALOARE este compromis sau aruncat de colo-colo, in care notiunea de IDENTITATE stirneste zimbete pe buze, inca am curajul si demnintatea de a fi EU si sa-mi pastrez identitatea si sa accept ca nimic nu este absolut bun, sau absolut rau.
Ce scandal este in strada. Huliganii de catei s-au luat la cearta. Si astia isi revendica drepturile. Gata. Imi fumez tigara de noapte buna, sau buna dimineata, si incerc sa adorm…iar s-a facut ora 5.00. Cinta cocosii.
3 comentarii:
Fara a exagera catusi de putin,, nici eu nu as schimba viata mea cu a altcuiva.
Ma gandesc cu nostalgie la anii copilariei petrecuti, aproape invariabil, pe asfaltul Bucurestilor. Pentru copii din ziua de azi poate parea banal modul in care ne petreceam timpul acasa, la scoala sau aiurea. Gandindu-ma la oportunitatile actuale, nimic nu ma face sa nu tanjesc dupa vremurile de altadata. Si totusi, ce anume facea ca viata mea de copil sa fie frumoasa ? Oare, invidia ma impiedica sa recunosc ca, spre deosebire de copii de azi, nu am avut atatea posibilitati ? Nicidecum !
Cat era ziua de lunga, de putine ori s-a intamplat sa ma plictisesc, fie in timpul anului scolar, fie in vacanta. Si asta pentru ca, din diferite motive, nu eram langa prieteni. Dar stai, vorbesc chiar despre prieteni, prieteni adevarati. Cred ca asta este adevaratul secret al copilariei mele fericite. Si cand spun asta nu ma gandesc la bani, la jocuri costisitoare, la calculatoare (nici nu auzisem despre ele), la masinute ori la alte lucruri. Am avut parte de prieteni adevarati (nu de vorbe). Chiar citeam carti imprumutate de la biblioteca ori de pe unde apucam, pe care ni le povesteam ore in sir. Mersul la cinematograf era o intreaga aventura (aproape ca un ritual), care incepea cu procurarea biletelor (ce poveste !) si se sfarsea invariabil cu un ospat la cofetarie sub impresia evenimentelor de abia incheiate din film.
Nimic nu-mi pare a fi fost banal. Imi reamintesc cu mare placere o multime de intamplari care mi-au umplut cu prisosinta bagajul trairilor, emotiilor de copil. Daca m-as pricepe la scris, as umple volume cu intamplarile copilariei mele.
…Ma scuzi daca m-am agatat de subiectul tau si am schimbat, poate, directia dorita de tine. Chiar daca esti o gazda primitoare, ma opresc aici…
Revin…mighe…
Mighe, ai un dar extraordinar sa-mi inseninezi momentul. Inca o data m-am bucurat de tine, ca musafir. Vis-a-vis de subiectul anterior, trebuie sa precizez ca nu ai schimbat nimic. Revenind la copilarie, sau la viata me, ma gindesc ca in cazul in care asa vrea sa o schimb cu a altcuiva, asta ar insemna sa imi reneg trecutul. Iar eu nu o sa fac lucrul asta niciodata. E al meu. Cu bune si rele. Iar copilaria mi-a fost modesta, dar minunata. Cit despre prieteni, poate parea de domeniul fantasticului, dar sint prietena si acum cu ce cu care am crescut. Si tare ne mai amuzam, cind ne intilnim, cind depanam aventurile copilariei.
Tehnologia mi-a mincat niste litere, motiv pentru care imi cer scuze.
Trimiteți un comentariu