Imaginea din oglinda

Ratiunea este "data" tuturor oamenilor, dar nu toti stiu sa se foloseasca de ea. Arta de a o valorifica la justa ei valoare se invata zi de zi, intreaga viata. Ca si stiinta, ratiunea nu numai ca se invata, dar se experimenteaza si se exploreaza mereu, pornind, de fiecare data, de la un alt nivel. Ca sa fie din ce in ce mai inalt (nivelul, caci despre el vorbim), presupunem adeseori, darimarea unora dintre principiile pe care ratiunea se baza pina in acel moment. De aceea, omul care este indragostit de ideile lui, de cunostintele pe care le-a acumulat invatind ani de zile, si care nu este capabil sa accepte ca tot ce considera el ar fi corect ar putea fi, in realitate, fals, se bareaza singur. Piedica pe care si-o pun, din comoditate si din orgoliu, multi oameni invatati, care cred ca adevarul sta numai in formulele matematice este, din pacate, un zid in calea cunoasterii. Ca sa darime acest baraj, trebuie sa-si reaminteasca neincetat ca ceea ce stim noi despre Univers este doar o proiectie tridimensionala a acestuia. Nu mai mult.
Exercitiu de imaginatie, nu? Sa ne imaginam ca pentru citeva minute, noi nu am mai vedea lumea in mod direct, ci doar prin intermediul unei oglinzi.

Ar fi ca si cind am sta cu spatele la lume si am privi in oglinda, nu peste umar, la ce se intimpla acolo. In cazul acesta, tot ce am putea sti nu ar fi tocmai lumea propriu-zisa, ci doar o proiectie a ei. Cu alte cuvinte, in loc sa vedem un om, adica un corp tridimensional, am vedea imaginea lui in miscare, respectiv o proiectie bidimensionala (un soi de film). S-ar putea spune ca in aceste conditii imaginea noastra despre lume ar fi falsa? Neadevarata? Nu, desigur. Daca o imagine este mai putin completa nu inseamna ca este falsa, chiar daca adevarurule noastre despre lume nu ar putea fi decit incomplete, partiale, aproximative, sa zicem. Dar ar continua sa fie adevaruri. Ne-am putea baza pe ele si am putea construi rationamente valabile cu ajutorul lor. E greu de acceptat si, ce-i drept, suna descurajant, dar si fara sa ne imaginam nimic, lucrurile stau tot asa. Pina la urma cit de utila este o imagine in oglinda? Destul de utila pentru o femeie care vrea sa se fardeze sau sa-si aranjeze parul. Imaginea din oglinda reprezinta, in continuare, doar o palida imagine a adevaratei figuri a doamnei, dar ea va putea sa se bazeze pe informatiile reflectate de sticla oglinzii si va putea sa se foloseasca de ea intr-un mod creator. Chiar daca nu vede fiecare atom al pielii. La fel fac si savantii. Cu o indrazneala demna de admirat, toti inventatorii se sprijina pe adevarurile incomplete cu care jongleaza stiinta si fac inca un pas in necunoscut. Daca pasul facut este corect, el se verifica. Daca nu, nu. Lumea ne acorda acest mic avantaj: putem avea incredere in legile Universului pentru ca se respecta tot timpul la fel. In aceste conditii putem avea, macar, siguranta esecului: daca un rationament nu se verifica sigur este gresit. Concluzia  este ca toti aceia carora le plac ideile lor si se tem sa nu le piarda, aceia care se tem de noile adevaruri si nu sint dispusi sa se indoiasca de nimic, sint sortiti sa ramana blocati in fata unui zid de nepatruns, departe de adevar. Ceilalti, fara a fi a priori mai buni, mai au o sansa: aceea de a evolua spre mai bine.