Romania noastra si a lor

Ca in fiecare an, prima zi de decembrie a fost marcata de manifestarile de Ziua Nationala care, ieri, au adunat, dupa unele date, in jur de  3.000 de persoane. Parada militara, poate cea mai pertinenta actiune din cadrul zilei, a strans in strada, pe o grindina taioasa, 1.500 de militari. In ciuda vremii nefavorabile unui astfel de eveniment, nu au lipsit nici incidentele. Comandantul paradei, generalul de brigada Nicolae Ciuca, comandantul Brigazii 282 Mecanizata „Unirea Principatelor”, unul dintre cei mai tineri generali ai Armatei Romaniei, a acordat onorul premierului Emil Boc, si nu lui Mircea Geona, presedintele Senatului, asa cum prevede protocolul. Si daca nu va asteptati, aflati ca importanta zilei nu a infranat pornirile huliganice, premierul Emil Boc fiind huiduit la scena deschisa. Nu ca ar fii fost pe nedrept, dar ieri se putea face rabat de la acest obicei. Boc a catalogat acest fapt drept o expresie a democratiei care este consacrata in Romania de 20 ani. Un moment mai "special" a fost acela cand, desi a transmis cele mai bune urari Romaniei cu ocazia Zilei Nationale, Tokes a spus si ca "bunavointa neconditionata si loialitatea nu ne pot face sa uitam ca este si o zi de doliu pentru Ungaria", deoarece actuala "Romanie a fost nascuta prin divizarea Ungariei".
 Revenind la vremea vitrega, avioanele si elicopterele pregatite de parada au ramas la sol. Niciun avion nu a survolat cerul de 1 Decembrie, chiar daca programul se anunta spectaculos. Una peste alta, defilarea pe Bulevardul Kiseleff, de 1 decembrie, a insemnat 1.500 de militari, 380 de politisti si jandarmi, arme si tancuri si tehnica de lupta NATO si aproximativ 3.000 de curajosi care au iesit din case sa urmareasca, pe viu, parada.

Mai putin curajoasa, am preferat sa urmaresc spectacolul "strazii" din fata televizorului. Este inutil sa spun ca ma dezgusta opulenta afisata in timpurile pe care le traim, in conditiile in care criza si-a scos ghearele si coltii, iar marea majoritate traieste cu grija zilei de maine. Insa m-au emotionat povestile, mai putin stiute, difuzate de ProTv (la 15 ani de la nastere). Cel mai bun exemplu este lupta pentru viata pe care o duce parintele Tanase de la Valea Screzii, satul copiilor fara parinti. De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase impreuna cu Asociatia ProVita a pus bazele unei alte Romanii desprinsa din Romania. In lumea indiferenta si egoisa in care traim, ceea ce se intimpla "intre dealuri" la Valea Screzii, pare desprins dintr-un basm, orice rau fiind sters din dictionarul localnicilor si celor peste 300 de suflete care cresc si se formeaza acolo. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata. Ca sa crezi si sa simti bunatatea si miracolul, trebuie sa ajungi acolo.

Impresionate au fost si povestile despre primarul comunei Dudestii Noi, judetul Timis, care la nici 30 de ani are state vechi la carma comunitatii. Se lupta cu sistemul, construieste bunastare, ridica nivelul de trai, iar in timpul liber canta. Anul trecut, Nica a fost primul primar care si-a incercat norocul la Eurovision. Chiar daca nu castigat Eurovisionul, primarul din Dudesti nu s-a lasat. Exerseaza in fiecare saptamana, lanseaza videoclipuri si canta la petreceri.

Sau despre alpinistii romani care au cucerit Turnul Eiffel, simbolul Parisului. Muncitori, saritori, putin pretentiosi si mai ieftini decat cei francezi. La inceput a fost placerea de a se atarna in chingi. Treptat, a devenit nevoia de a face un ban. Dimineata urca in turn, iar la ora sapte sunt deja printre nori si lucreaza de zor la renovarea Turnului Eiffel. La 11 coboara pentru masa de pranz. Fiecare isi pune pe masa ce a adus de acasa. Pentru cei mai multi dintre ei, escaladarea Turnului Eiffel a fost o aventura. Uneori frumoasa, alteori obositoare. Insa pentru fiecare in parte experienta de a trai printre nori un an si jumatate, de a lua parte la refacerea unuia dintre cele mai mari simboluri ale lumii a insemnat trecerea la un alt nivel, spune ProTv. Si-au transformat pasiunea de a atinge norii in meserie, in bani si poate mai tarziu in afaceri, pe care sa le dezvolte aici, in tara lor. Pana atunci, se bucura de mica lor Romanie pe care si-au desenat-o printre nori.
Adunate, toate povestile mi-au hranit demnitatea si onoarea de roman chiar daca nu pot spune cu sufletul impacat "La multi ani, Romania".