In memoriam Constantin Balalau

Pentru mine, astazi, a murit un om care a stiut sa modeleze si atinga suflete. A plecat in Imparatia Cerurilor, mai devreme decit m-am asteptat. Si chiar daca s-a stins intr-o zi de Sarbatoare, intr-o zi in care trebuie sa urezi La multi ani celor ce poarta numele Sfintului Gheorghe, si chiar se bat clopote de Sarbatoare Pascala, nu pot sa nu-mi aduc aminte si sa-i mai dedic inca un omagiu.

Constantin Balalau a fost un prieten drag- eu asa l-am simtit-, un om extraordinar, o fiinta de o blandete si de o candoare cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Om prin instinct si vocatie, era in egala masura un un intelectual de o modernitate formidabila, de o autenticitate profunda si cat se poate de reala. Si inca o data regret ca nu am avut timp sa-i spun aceste lucruri. Sau poate am avut dar, din prea mult respect, nu am facut-o. Poate mi-a fost jena sa-I spun ca mi-a schimbat, in bine, cursul vietii si ca mi-a aratat, indirect, valoarea mea.
Bunatatea atat de fireasca a celui ce a fost Constantin Balalau, au facut posibila schimbarea mea. Ceea ce sint astazi, sint si datorita lui. Si nu mi-e rusine cu mine. El insusi a fost o bucurie a vietii menita sa intareasca pe toti cei din jurul sau. Detesta ascunzisurile lase, camuflajele nedemne, era intotdeauna bucuros cand putea fi franc si direct. In fapt, nu putea fi decat astfel: onest, transparent, franc si direct.
Putin imi pasa de ce a facut ca om, putin imi pasa de orientarile lui politice si de scandalurile in care a fost implicat.

Dumnezeu sa-l odihneasca!