Impartind acelasi suflet...

Nu am mai filozofat de mult. Daca va era dor...Voila!
Secretul succesului personal este sa fii sincer cu tine insuti si sa continui sa vrei mai mult. Pentru a-l atinge, nu este destul sa fii fericit, ba chiar dimpotriva. Dorinta trebuie sa creasca, pentru ca ea se va transforma, pina la urma, in pasiune. Iar pasiunea inseamna putere. Nu degeaba se spune ca atunci cind vrei mai mult, capeti ce-ti doresti. Oamenii care nu vor mai mult nu-si dau voie, lor insile, sa aiba ceva nou, ceva mai bun. In sinea lor considera, de fapt, ca nu merita. Mai mult, durerea pe care le-o provoaca realitatea, faptul concret ca nu au ce-si doresc, este pentru ei cea mai mare piedica. Solutia dilemei este una singura. Daca vrei mai mult, trebuie sa consideri ca meriti mai mult, sa nu-ti dai voie sa fii nefericit cu ceea ce ai, sa comunici si nu in ultimul rind sa stii ca te poti baza pe un prieten, fie el si membru al familiei.  Prietenul este sigurul sprijin adevarat al fiecarui om, nu? In timp ce alte tipuri de relatii interumane ne pot fi, in functie de situatie, mai dragi sau mai neplacute, prietenia ramine mereu deasupra emotiilor si a intereselor de moment. Stuatutul de prieten nu-l pot capata multi. Dar, din nefericire,  nu prea stim cum sa ne imprietenim.  Abia cind devine un adevarat luptator omul intelege ce mult inseamna un prieten si care este valoarea acestuia in confruntarea cu viata. Ne place sau nu, de cind ne nastem ne inarmam si ne atacam unii pe altii, neincetat. In tot acest talmes-balmes general, prieten este numai acela care se aseaza de buna voie linga tine, spate in spate, si care te ajuta cit timp ai nevoie, neobosit, fara sa te descurajeze, fara sa se plinga. Restul...sint doar aliati de moment si deci potentiali dusmani.

"Prieten adevarat este cel care te forteaza sa gandesti, sa inveti ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva ce-ti doresti cu adevarat, sa te ajute sa inveti ca poti culege stele dar sa ramai cu picioarele pe pamant. Prieten adevarat este cel care te ajuta sa te regasesti, este cel care iti deschide ochii pentru a vedea clar lucruri pe care din motive obiective sau subiective pana la un moment dar nu le vedeai sau nu doreai sa le vezi. Prieten adevarat este acela care indiferent de varsta si de situatie reuseste sa te faca sa-ti dai seama ca viata poate fi frumoasa cu adevarat daca esti in stare sa alegi din ea numai ceea ce te poate face fericit. Prieten adevarat este persoana care te provoaca sa gandesti, sa te analizezi, sa vezi daca nu cumva tu esti singurul vinovat pentru toate nenorocirile si supararile pentru care ti-ai invinovatit soarta, refuzand sa accepti ca esti singurul vinovat. Chiar daca la un moment dat ai crezut ca doar te injoseste, daca ai curajul sa recunosti ca ceea ce a facut a fost spre binele tau, sa te analizezi si sa te hotarasti sa schimbi ceea ce nu te avantajeaza, atunci este un prieten adevarat si trebuie sa fi recunoscatoare ca ai intalnit un asemenea OM".(Octavian Paler)

Conditia de fiara

Fara jena. Fara iluzii, fara confuzii. Stii ca esti in razboi cu lumea, ca existi ca sa intretii focul egoului tau. Daca nu mananci suficient- esti mancat. Fii fidel aminalului din tine, animalului din jurul tau.

Fara jena. Fara iluzii, fara confuzii. Stii ca esti in razboi cu lumea, ca existi ca sa intretii focul egoului tau. Daca nu mananci suficient- esti mancat. Fii fidel aminalului din tine, animalului din jurul tau. Iti asumi, dezinvolt, conditia de fiara. Iesi la vanat fara complexe, cu toata vigoarea lupului, eliberat de piedici morale. Percepi esenta vietii ca pe o batalie nemiloasa pentru supravietuire. O cursa selectiva. Tragi invataminte din ce vezi ca se intampla. Daca esti eficace, poti prada consistent fara a trebui sa infrunti un adversar fata in fata. Poti cucerii teritorii si bogatii, trimitand pe altii sa moara pentru tine dar, nu-ti place sa te sfasii cu altii. Nu te simti atras. Nu-ti place sa lovesti. Nici sa domini populatia atelata la un jug statal. Nici sa conduci un razboi de cucerire. Iti repugna suferinta altora,  te doare sufletul cand o vezi. Ai porniri de iubire, datorie, mila, solidaritate. Te induioseaza saracia si, uneori, faci pomeni. Esti, in principiu, contraviolentei, nedreptatii, rapacitatii, agresivitatii, injustitiei. Eventual scrii si participi la manifestatii de protest. Te speli pe maini ca Pilat din Pont. Dar, in practica, trebuie sa traiesti. Si uite cum ajungi sa traiesti in postura de prada, constient sau nu. Dai mai mult decat primesti. Ai fost racordat cu sila sau cu binisorul in hatis, si observi neputincios cum iti suge vlaga. Muncesti in van. Daca te zbati in lat, iesi si mai prost. Inconstient, resemnat sau revoltat, esti un perdant. Un instrument folosit, umilit, pacalit. Oricat de zbati nu reusesti sa-ti schimbi pozitia in schema. Nu mori, dar nu existi de tot. Esti, mai curand, un combustibil pentru focul altora. Un satelit tot mai obosit, tot mai dezamagit, tot mai stins. Te revolti, uneori, in numele dreptatii, justititiei, echitatii, solidaritatii. Iti faci datoria constiincios. Muncesti ca sa mori mai lent. Ca sa-ti amortesti amaraciunea. Ca sa uiti, sa nu observi ca nu mai ai timp sa simti cum cei pe care i-ai tinut la san, te musca. Te umileste si postura de lup, si cea de oaie. Ai vrea sa fii trestie ganditoare, adica sa creezi viata si spirit. Fara a consuma viata si corupe spiritul altora. Crezi, speri, tanjesti spre o alta dimensiune a conditiei umane. Detesti si postura de fiara dezlantuita, dar si pe cea de lipitoare ipocrita. Vrei sa fii mai mult. Sa fii altceva. Vrei un joc economic, just, sportiv, stimulant in care toata lumea sa respecte un cod echilibrat. Nu vrei sa pacalesti, nici sa fii pacalit. Te simti prost intr-o comunitate parazitara. Esti haituit intre conditia de rapitor si apetitul de dreptate, bine si frumusete. Nu stii cum sa atingi un echilibru. Te revolta postura ingrata la care ai fost condamnat: fiinta cu colti si stomac de lup, dar cu ganduri si emotii de inger. Stresat, sfasiat, contradictoriu, perplex, disperat. Te explici, incerci sa formulezi limpede problema, in speranta ca Omul va declansa procesul cautarii unei solutii gasirii unei iesiri. Deschide-ti ochii si lasa-ti lumina aprinsa. Avem echilibrul si solutia. De ce sa nu le pastram?

Scrisoare spre expulzare de Ştefan Doru Dăncuş

Ce mă sfătuiţi?
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaţilor” şi „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esenţial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
            Am dat un anunţ în care spuneam că am nevoie de doi angajaţi pentru „Grădina lui Dăncuş” din Târgovişte, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, aşa cum face şi STATUL când îşi angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunţ din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experienţă în domeniu etc.).
            Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie şi un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantaţi (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
            Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZĂ! În momentul în care nu mai vrei să munceşti pe bani mai puţini, înseamnă că trăieşti bine din şomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obişnuite pe la noi.
            Neavând ce face, ca tot maramureşeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari şi fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziţie guvernamentală de „drepţi”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiţi?

Vă rog să mă expulzaţi          
Ah, şi acum, că tot m-am apucat de scris, ştiu deja cum să felicit GUVERNUL:
            „Mult stimate şi iubite Guvern,
Subsemnatul Ştefan Doru Dăncuş vă rog să măriţi TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicaţi salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveţi consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
            Constat cu tristeţe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile şi neimpozabile) şi stau la cozi la medicamente subvenţionate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învăţământul are buget îndestulător, însă diverşi indivizi cu pretenţii intelectuale cârtesc pe la colţuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie şi tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofiţerii superiori din armată, care strigă mereu că aţi vândut ţara !
            Vă rog, deci, în calitate de scriitor român şi „patron veros”, să-mi interziceţi orice activitate pe teritoriul ţării mele şi să mă expulzaţi cu primul avion într-o ţară în care să muncesc până la moarte pentru „şomaj, asistenţă socială, ţigani români şi alte minorităţi conlocuitoare, parlamentari, deputaţi, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toţi străluminaţii ce au grijă să o ducem bine).
            De asemenea, vă rog să nu mă trimiteţi la Mina Motru cum a făcut Ceauşescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgovişte, Oradea şi puşcăria de la Baia Mare.
            În consecinţă, mult iubite şi stimate Guvern, te rog să opreşti timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
            Cu încredinţarea că mă veţi auzi,
Ştefan Doru Dăncuş”

PS: Am aşteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-aşa!

Autor: Ştefan Doru Dăncuş

Iubeste-ma cu ploaie

Iubeste-ma si'mbratiseaza-ma cu ploaie.
Saruta-mi chipul,
Umarul,
Si coapsa
Asa cum boabe mari,
De lacrimi grele,
Imi saruta talpile arse
In asteptarea curcubeului nocturn

Ma contopesc cu ploaia
Sub fulgerul care-mi brazdeaza noaptea,
In dragoste de toate felurile
Si tandre imbratisari
Sub pomii care'n geamat se apleaca.

Curg torente de apa
Ce-mi mangaie parul si trupul
Cu lacrimi de cer curate
Sa spele ceata din mine

Iubeste-ma cu ploaia
Inainte si dupa...

17.07.2011

Fara foc nu iese fum…

Update: Intr-un cuvint, oroare

Revin, la fel de ingrijorata si oripilata de toate zvonurile care vorbesc despre rapirile pruncilor si ma intreb cit este adevar, cit este minciuna, vazind amploarea pe care au luat-o lucrurile. 

Nu auzim pentru prima oara despre astfel de scenarii. Unele bazate pe realitate, altele pe fictiune. Cu toate ca aceste povesti nu au o baza reala si nu pot fi sustinute prin informatii directe, ma deranjeaza ca o anumita parte a presei socoteste ca parintii sint nebuni. Probabil ca deja s-a creat o psihoza, poate ca totul este adevarat in ciuda faptului ca nu as baga mina in foc pentru ca nu cunosc, personal, pe nimeni care sa fi patit o asemenea nenorocire, nimeni nu m-a tras de mineca sa ma conduca spre locul unde s-a descoperit oroarea, pentru ca nu am un comunicat oficial din partea celor abilitati, poate politia se fereste sa faca dezvaluiri sa nu panicheze si mai mult populatia…Prea multi de poate.  Dar, cu siguranta, in Romania noastra, tara tuturor posibilitatilor, musamalizarea si cosmetizarea adevarului e de baza. Cum afirmam mai sus ca fara foc nu iese fum, de doua zile, in cartierul Vitan, este furnicar de echipaje de politie care verifica salvari si ambulante. Si asta am vazut eu si fiica mea. Neinspirata, nu am facut poze sa am dovezi. Mizez pe faptul ca ma credeti pe cuvint. Cert este ca zvonurile iau amploare, parintii care apar la TV fac declaratii dar  nu stiu sigur daca s-a incercat o tentativa de rapire asupra micutilor lor….sint putin incurcati ca si cum s-ar confrunta cu o regie proasta. Singurele dovezi sint comentariile sau sms-urile parintilor, care dau ca sigure intimplarile. Imi permit sa va redau aici citeva dintre ele, pastrindu-le anonimatul din motive lesne de inteles, rugindu-va ca in cazul in care printre cei care citesc aceste rinduri se afla vreo persoana care stie sigur, cu dovezi, despre astfel de nenorociri, sa lase un comment si date de contact.

 .....

„Atentie toti locatarii din cartierul Berceni intrati in casa pana in ora 19:30 deoarece au fost descoperiti niste rusi care fac trafic de organe. Sunt inarmati si foarte periculosi. Nu luati asta ca pe o gluma.. s-au gasit cadavre de copii la Piata Resita, Drumul Gazarului, Ferentari !! Aveti grija!!  In BUCURESTI circula o duba neagra numita Salvarea Neagra care accidenteaza copiii, se prefac ca ii ia sa ii duca la spital, ii omoara si le i-au organele……”

….

„ De voluntari ati auzi? Pe 04 luna asta s-au gasit la marginea padurii doi copii. O fetita de 12 ani si un baiat(n.m.- nu se precizeaza virsta) cu 2000 lei langa ei si un bilet. Stiu sigur ca este adevarat. Cunosc zona si in fata padurii sta un prieten care a vazut masini de politie si criminalistica”

….

„Azi 06.07.2011 in padure la Andronache au fost gasiti 5 copilasi morti fara organe in ei, de ce nu actioneaza nimeni? Acum 2 zile de pe platoul din piata de la Salajan au fost furati doi copii. Fratilor, aveti grija de copilasii vostri si nu ii lasati nesupravegheati nici o clipa. Politia ar trebui sa se sesizeze si sa faca publice aceste lucruri pt. precautie cel putin sa mareasca nr. de echipaje in locurile aglomerate, in parcuri ,supermarketuri,etc”.

…..

“Cum oare se poate prosti atata lume? Cum poate spune Politia ca nu e adevarat ? ...Intelegem ca sunt secrete aceste dezvaluiri pana ii vor prinde caci asta e scuza oficiala ...nu avem voie sa confirmam pana nu ii prindem dar pana la a spune ca suntem isterici? ...de ce suntem isterici doar ca ne prevenim sa fim mai prcauti in ceea ce priveste siguranta copiilor nostri......cand am aflat de nenoricirea asta acum doua luni nici eu nu am vrut sa cred dar ieri seara s-a gasit cadavrul unui copil in cartierul nostru......1000% e adevarat. Un prieten de familie care lucreaza in Politie ne-a avertizat si ne-a confirmat ca cele auzite sunt cat se poate de reale dar nimeni nu va confirma nimic......Cazuri similare si zone diferite ....”

7.07.2011 | 01.24

“Este adevarat ca se fura copii... eu stau in sect. 4 si astazi, in jurul orei 14.00 a fost gasit un copil de 7 ani chiar in fata blocului meu .. A fost politia criminalistica ... e socant avea 1500 in el .. mamici si tatici aveti grija cu copiii in perimetrul Str. Luica”

Deocamdata atit si poate intelegeti de ce sint, relativ, rezervata, indignata, mult mai precauta si oripilata.

Intr-un cuvint, oroare

De citeva zile traiesc un sentiment de groaza. As vrea sa fie subiect de telenovela, de science fiction daca nu macar un zvon menit sa atraga, mai mult, atentia parintilor sau produsul divagatiei de pe banca din parc. Aud din diverse surse, amici si cunostinte, care nu stiu ce surse stiu, ca a inceput vinatoarea de copii. Mi-e greu sa spun ca se rapesc copii, si as vrea sa cred ca nimic din ce mi-a ajuns la urechi nu-i adevarat. Acum o saptamina am auzit ca s-au rapit doi copilasi de undeva din Rahova, zona Salaj, dupa care a urmat Drumul Taberei si ieri, din Real Vitan. Totodata, am auzit ca unul dintre cei doi copilasi rapiti in zona Salaj a fost gasit taiat pe burtica, fara organe si cu 1500 lei in trupusorul lui. Stiu ca este o oroare ce spun aici si nici nu concep sa fie real dar, totusi, nu va scapati pruncii din ochi. Stim de mult ca exista multe grupari infractionale care pindesc parintii si cind acestia nu sunt atenti, le fura copiii! Se pare ca in cel mai bun caz copiii sunt dusi la cersit in tarile europene, insa de cele mai multe ori acesti copii ajung sa fie moneda de schimb pentru alte vieti.

Simt teama, dezgustul, repulsia si groaza. Intr-un cuvint, oroarea. Toti cei care mi-au semnalat zguduitoarele povesti, mi-au spus ca monstrii care recurg la asemenea ferocitati "opereaza" cu o salvare sau cu o masina neagra. Va dati seama ca sint in alerta maxima si ma gandesc continuu la Bubu neimaginindu-mi viata, fara viata mea. Nu stiu daca pot sa-l protejez mai mult decit o fac, dar o s-o fac. Va rog sa faceti la fel ca mine, sa nu regretam toata viata.

Scoala romaneasca scoate tampiti

Gata cu vaicareala, gata cu smecheria, a venit momentul sa ne schimbam atitudinea si mentalitatea, ne anunta cel mai capabil si scolit ministru al invatamintului, Daniel Funeriu. Si pentru ca "examenul de bacalaureat din acest an ne arata ca Romania este la rascruce“, si pentru ca ne-a spus ca substantivul coleg e neutru, iar "problemele...este ca", si pentru ca urat bobocilor "bun venit in clasa intaia", pesemne ca dupa ce va fi demis, ma gandesc, ar trebui sa se inscrie in sensiunea din toamna la Bacalaureat. Macar la proba de limba romana. Mai avem dubii ca "Scoala romaneasca scoate tampiti", conform declaratiilor presedintelui Basescu a carei mezina este la fel de tare la limba romana precum Funeriu?

Una peste alta, asa ministru, asa invatamant, asa promovabilitate.