Omul se cuvine a fi respectat in virtutea faptului ca este om, indiferent de culoarea pielii, a ochilor, de varsta, de statura, de etnie…Respectul se gaseste mai greu in Romania zilelor nostre, incepand de la o conversatie cu o persoana care nu te lasa sa iti termini fraza inceputa si pana la faptul ca toata lumea critica, indiferent daca cineva a facut un lucru bun sau foarte bun. Tot timpul trebuie sa fie ceva de comentat! Respectul se castiga si asta stie toata lumea.
De ce am ales sa public acest interviu? Nimic mai simplu! La fiecare pas ne lovim de lupi moralisti, de un presedinte care ne cere sa nu-l umilim, in schimb nu rateaza nici un moment in care ne demonstreaza lipsa de respect, de sefi care ne cer, dar nu ofera si lista poate continua.
Victor Ciutacu, un nume care nu are nevoie de prezentari pompoase, un jurnalist pe care il apreciez si cu care nu intimplator am ales sa vorbesc, mi-a “predat” o lectie de respect impletit cu modestie, si pentru ca tocmai astazi, pe blogul personal, este un post care face referire la subiectul in discutie: RESPECTUL.
Catalina Bogdan : Cat de important este respectul la romani?
Victor Ciutacu : Respectul ar trebui sa fie important la romani dar, din nefericire, a devenit o floare rara. Ar trebui sa fie foarte important. Intr-o societate normala, asezata si civilizata se pleaca de la respect. Respectul se refera la tot. Respectul se refera la respectul fata de aproapele tau sau cel cu care te intalnesti, respectul se refera la respectul fata de munca, se refera la respectul fata de mediul inconjurator si, in general, la orice. Daca nu este respect intr-o tara, aceea nu poate deveni respectabila.
C.B. : Ce ne invata cei sapte ani de acasa?
V.C. : Cei sapte ani de acasa ar trebui sa ne invete dar, din pacate, sunt din ce in ce mai rari cei care au acest concept. Ar trebui sa ne invete buna credinta, cinstea, normele de comportament si foarte multe altele, dar, cum spuneam, ar trebui. Nu spun ca nu mai exista oameni care au cei sapte ani de acasa, Slava Domnului, inca mai sunt.
C.B. : Cum ne castigam respectul?
V.C. : Prin comportament, asta este evident. Ai un comportament care impune respect, atunci primesti respect.
C.B. : Dumneavoastra cu ce va respectati?
V.C. : Incerc sa ma respect prin comportament in primul rand si prin atitudinea publica pe care o am. Incerc sa-mi respect familia si prin asta consider ca ma respect si pe mine. Incerc sa-i respect pe cei din jur in masura in care merita sa fie respectati. Si, in general, ma respect prin a-mi satisface micile capricii care tin de confortul personal.
C.B. : Ce se afla intre respect si lipsa de respect?
V.C. : Lipsa.
C.B. : Daca nu ai maniere, dai dovada de lipsa de respect?
V.C. : Nu neaparat. Daca nu ai maniere te poti corecta. Nu este obligatoriu ca manierele sa le ai din nascare sau din scoala, dar daca continui sa fi nemainerat fara a incerca sa te corectezi se poate ajunge si la lipsa de respect, in primul rand fata de tine, apoi fata de celilalti.
C.B. : De ce cerem daca nu oferim respect?
V.C. : Respectul nu ar trebui cerut. Respectul ar trebui sa fie impus. E absurd ca ceri sa fi respectat.
C.B. : Vedetele se respecta?
V.C. : Unele da, unele nu. Este foarte greu de generalizat. Si, depinde ce vedete pentru ca notiunea a devenit foarte relativa. Exista o sumedenie de persoane, autointitulate sau decretate de media, vedete.
C.B. : Dumneavoastra spuneti NU lipsei bunului simt?
V.C. : Nu imi place sa fac declaratii pompoase, dar DA spun. Mi-ar placea sa fie mai mult respect, mai mult bun simt.
Interviu realizat in cadrul unei campanii desfasurata de Radiolynx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu