marți, 19 octombrie 2010

Batai de inima pentru dureri de cap

Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase, ci numai lucruri mici cu iubire uriasa.A gresi e omenesc, a ierta este, se pare,  supraomenesc. In viata uitam de cele mai multe ori masurile exacte. Nu de alta, dar foarte multe dintre actiunile si greselile noastre sunt insotite de adverbul “prea”...
Iubim prea mult, de prea putine ori gasim masura exacta, suferim prea mult, gresim prea mult si iertam prea putin. Exista greseli mai grave sau greseli mai putini grave. Exista oameni care stiu cand trebuie sa ierte si oameni care nu stiu sa ierte. Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza. Crezi ca intervine uitarea si ca timpul care vindeca orice rana. Ai impresia ca esti vindecat sau chiar te simti vindecat. Insa undeva in coltul sufletului, picatura cu picatura, suferinta isi revarsa veninul. Te consuma incet, dar sigur. Dar se poate ca dupa ani de zile sa te intrebi cum ar fi aratat viata ta daca ai fi stiut si ai fi putut sa ierti atunci, si nu abia acum. Cat trebuie sa lasam in urma noastra si sa depunem intr-un colt al sufletului si cand trebuie sa spunem stop lucrurilor care ne fac rau? De ce sa iertam? Iertam ca sa putem trai impacati cu noi insine, pentru ca sa putem merge mai departe cu fruntea sus, lasand in urma tot ceea ce ne-a facut rau.
...
Eu personal cred in cuvinte, lucrez cu ele, sint parte din mine si le respect.Chiar daca viata si lumea sunt mult prea complexe, fie si in superficialitatea lor si nu putem defini, cataloga, eticheta, alege, destitui sau premia oameni numai pe baza cuvintelor. In ciuda faptului ca eu sunt mult mai mult decat atat si cred asta despre fiecare in parte.Cuvintele capata un sens real in momentul in care vedem dincolo de ele…asta daca nu te opresti la cuvinte si poti merge dincolo de ele...pentru ca eu am mers...Este o contradictie, stiu, dar elibereaza-ma de tine.

3 comentarii:

Madalin Popa spunea...

"Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?"

Catalina spunea...

Mada, dragule...Cit de sensibil si frumos esti. Multumesc

Madalin Popa spunea...

Hi, hi! Sensibil...poate!