"Cu mult inainte de a te fi nascut,
Te vedeam stand in usa dormitorului,
O fetiscana oachesa, micuta, ochii jucausi
Alegandu-ma sa-ti devin mama.
Acuma, iata, tu ma chemi si vin;
Te- nconjur cu bratele-mi
Cu respiratia-mi
Tu strange-te in mine
Pana cand linia pieilor noastre
Isi va fi uitat separatia
Ca iarasi viata sa-ti dau."
Nu cunosc autorul poeziei dar mi-a atins cea mai sensibila parte a sufletului, descoperind-o in perioada in care am aflat ca voi deveni mama. M-am regasit in aceste versuri pe care le-am dedicat copiilor mei.
A venit pe lume intr-o dupa amiaza tirzie de primavara, dupa mai mult de 30 de ore de chin "o fetiscana oachesa, micuta cu ochii jucausi". Chiar daca varsta-mi era frageda, imi aduc aminte, aproape fiecare pas al sarcinii, al nasterii... minunea maternitatii. Am crescut impreuna. Cel putin asa am simtit eu si, cu certitudine, nu sint mama perfecta. Cu siguranta am lipsuri dar sunt mindra de mine, de ceea ce am putut face. De copilasii mei!
Peste ani, intr-o dimineata mohorita de iarna timpurie, soarele a stralucit din nou. Un nazdravan firav dar cu plamini puternici m-a facut, pentru a doua oara, mama.
Gust in fiecare zi din cupa implinirii ca mama, ca femeie. Am plans la fiecare lacrima care s-a rostogolit pe obrajii copiilor mei si am ris impreuna cu ei. M-am bucurat de fiecare etapa parcursa, de primii pasi si primele cuvinte. Am mers "impreuna" la gradinita, la scoala, si tot impreuna am facut primele bastonase, adunari, compuneri...
Am avut perioade bune si rele dar am inteles ca formam o echipa, un tot, si ne este bine asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu