marți, 14 septembrie 2010

Lantul libertatii 2

Iar m-a lovit insomnia. De data asta si cu durere de masea. De minte! Si doare tare. Cert este ca in incercarea disperata de a adormi (ce ma oftic cind stiu ca voi dormiti) m-a pocnit Lantul libertatii. Asa ca am revenit.
De pilda, in dragoste daca vrei sa obtii iubirea nelimitata trebuie sa suferi refuzind toate iubirile marunte, daca vrei sa obtii adevarata fidelitate trebuie sa acorzi o libertate deplina persoanei iubite, daca vrei sa atragi trebuie sa suferi respingind...
In politica, parerea mea este ca in primul rind trebuie sa  induri disciplina unui partid, a unui grup de partide, pentru a avea libertatea de a-ti impune, intr-o zi, propriile pareri.
In razboi, trebuie sa inveti sa respecti ordinele superiorului tau pentru ca, mai tirziu, sa fii capabil sa dai tu insuti ordinele potrivite. Trebuie sa stii sa scarifici o batalie pentru a putea castiga razboiul. Trebuie sa induri umilintele prizonieratului pentru a supravietui si a putea obtine, la un moment dat, victoria finala.
In aceasta perspectiva, numai cel care invata sa poarte in spate lanturile vietii, invatind sa depaseasca suferintele de tot felul, capata forta de a se elibera definitiv. Sa te plingi ca esti incercat prea greu de soarta, inseamna sa ignori acest adevar demonstrind ca nu esti constient de valoarea spirituala pe care o ai. In schimb, ar fi un cinism sa le cerem celor care sufera sa se bucure de durerea care le-a fost data doar ca, prin aceasta suferinta, vor capata o forta spirituala proportionala cu durerea lor! Cu atit mai mult cu cit aceasta compensatie este valabila numai pentru cei care vor sa invete ceva din suferinta lor. Dar, fara falsa modestie, le putem recomanda sa fie foarte atenti la semnele pe care nevazutul le aseaza in calea lor, pentru ca, precis, ceva foarte important o sa le fie dezvaluit.
Sa revin la cei care se antreneaza din greu, cu rucsacul in spate. Pare logic sa o faca atita timp cit stiu ca vor participa la un concurs. Dar daca nu stiu? Cum rezista ei suprasolicitarii? Care mai este resortul rezistentei lor? Sigur, oricaruia dintre ei ii este limpede ca antrenamentul il face mai rezistent la efort, dar citi vor accepta chinurile iadului pentru o ipotetica victorie, intr-un ipotetic concurs? Sa fie oare credinta singurul suport al suferintei pamintesti? Nu. Mai exista ceva. Acest ceva este convingerea nestramutata ca legile Universului sint intr-un perfect echilibru si se aplica in toate partile lui componente.
Asadar, daca soarta iti rezerva o mare durere, o mare suferinta, trebuie, daca nu te sprjini pe credinta, sa incerci sa intelegi care este cimpul de forte care a produs fulgerul care te-a lovit. Daca nu intelegi, vei continua sa gresesti si te va lovi din nou. In schimb, daca intelegi, pe linga faptul ca devii mai intelept, stii exact unde greseai si intreaga forta a fulgerului va sta la indemina ta. Si abia atunci, cind vei vedea ce putere imensa stapinesti, te vei bucura ca ai fost harazit, cindva, sa cari lanturile supunerii care ti-au adus libertatea.

2 comentarii:

montecristo spunea...

Cătă,
aşa cum spuneam despre "adevărurile de uzură", vin, poate complementar, dacă nu chiar antitetic şi spun că în opinia mea, nu există libertate. Am parte de eliberări secvenţiale, pentru a fiinţa în planul psihosomatic, însă doar atât. Aş extrapola teoria "adevărului universal", afirmând că nu am descoperit decât "libertăţi de uzură".

Cu bine draga mea prietenă!

Catalina spunea...

Rege, cu totii avem parte de eliberari secventiale dar, trebuie sa recunosc, ca ma gindeam la marii initiati, Multumesc prieten drag.