vineri, 14 ianuarie 2011

"Te rog sa o citesti"

Am primit, pe mail, de la o prietena,"scrisoarea" de mai jos. De ce? Cred ca-i simplu de inteles. Din cauza vietii agitate, abia mai avem timp de noi. Pentru prieteni...doar tehnologia ne mai ajuta. Si chiar daca mi-a dat serios de gindit, recunosc ca nu am intreprins nimic in sensul asta. Poate va ajuta pe voi:)



MOTTO
Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: la 1.00 am teleconferinta, la 2.00 nasc, la 3.00 am miting



Odata la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea> "Stii bancul ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incat, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cantam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da Doamne sa castig la loterie! Ajuta-ma Doamne…..etc. La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atata vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvant ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam lagatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plans ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa raman gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intalnim decat decat 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decat de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pana de curand admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeia de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum., era toata numai taioare, promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sunt inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mandria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cand au implinit 30 de ani, au facut consiliul de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cand au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura. Apoi se strecura in pat langa ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp, facea doar dimineata.
Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau testele de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai ovulul ei nu putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de la el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de castigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia ramanea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cand erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tampite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca d-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fi la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinat, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai d-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diana Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricat, ei latra la unison de mandrie ca au o directoare in familie.
Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maiouri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza harjoana extraconjugala a barbatului "constrans" de hormoni.
Cand constati ca fetita ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut ca nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult pe lume, e cam tarziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera in Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gemne si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cand ti-a inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film, fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoane cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carlionatat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de Romexpo, cand ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cand ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atat purta cand te-ai angajat, ultima data cand ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cand ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sa i-o spui in timp ce-ti tai o pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur deseara sau maine.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt in doze homeopate. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart caloriferul si m-au chemat vecinii sa strang apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat si-a ajuns departe. Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

7 comentarii:

nadi spunea...

stiu de mai demult aceasta "scrisoare" si...ce sa mai zic...nici nu mi-a venit sa o mai citesc toata, cap coada :(. Trist insa adevarat. Ma regasesc in unele "clipe" dar, poate ma mint, nu am ajuns chiar acolo. Macar carierista nu sunt si sper sa mai am un pic de umanitate in mine, chiar daca sunt acaparata, in mare, de sistem...

Catalina spunea...

Nadi, in proportie foarte mare povestea asta, putin mai cosmetizata si usor exagerata, seamana cu viata mea si cu povestile multor femei, multor oameni. Ideea este ca nu mai avem timp de noi, nu mai avem timp pentru nimic. Ne vedem prietenii, rudele, pe web sau prin "telefon". Fata in fata, numai la vreo nenorocire. Scrisoarea am primit-o si eu de multicel. Dar am regasit-o ieri, dupa ce mi-am facut o autocritica severa, dupa ce am acumulat ore si ore de nesomn, dupa ce mi-a spus medicul ca "sufar de oboseala cronica", constatind ca, de fapt, cu toate palmele pe care mi administrez, nu am bunul simt sa schimb nimic.

dagatha spunea...

Genial textul, chiar dacă ridică semne d eîntrebare asupra propriului comportament. De fapt...dacă asta face, însemnă că și-a atins scopul.E o goană teribilă. Și nu mai pauci să te bucuri de nimic. Vorba cuiva: noi nu traim ca sa muncim, muncim ca să trăim.

ana tomescu spunea...

genial, da, asta e cuvantul! am ras in hohote citindu-l, l-am pus la favorites sa-l mai citesc, este un deliciu!!!

sotul meu lucreaza in publicitate si este pt mine o sursa inepuizabila de "umor" de genul acesta, cu toti termenii aia apretati de "biznis".
i-am dat si lui link sa citeasca, mi-a placut la nebunie articolul.

Catalina spunea...

Ana, ma bucur pentru ca ti-a placut. Dar, repet, pina la urma "haiosenia" asta este foarte aproape de realitatea noastra:) Te mai astept in vizita. Din pacate, programul prea incarcat nu mi-a mai dat voie sa ma "descarc" aici.

andreea radu spunea...

e superb textul...ar fi trebuit sa fie mentionata totusi sursa. Bravo inca o data pentru Simona Catrina. E geniala!

Catalina spunea...

Andreea, textul dateaza de foarte multa vreme si nu mi l-am insusit ci doar l-am redat asa cum l-am primit. Trebuie sa recunosc ca, spre rusinea mea, colega fiind cu Simona acum multi ani, o tipa extraordionara si cu o minte sclipitoare, nu am stiut ca este textul ei. Nu era un efort, nicio rusine sau teama, sa o precizez ca sursa.