joi, 30 iunie 2011

Eliberare

Daca o sa ma intrebati cum ma simt la 43 de ani, raspunsul este cit se poate de simplu. Magnific! Abia i-am implinit acum doua zile si ma simt ca la 20 de ani, cu grijile de la 23 si cu pofta de viata de la 18, inca nu mi-am dat seama ca la ce virsta gindesc. Am dubii. Stiti deja ca sint o sentimentala si ca am fost impresionata si coplesita de toate urarile pe care le-am primit. De la oameni pentru care nici nu credeam ca exist. De la prieteni. De la colaboratori. De la ascultatorii mei, de la fosti si dragi colegi. M-am bucurat de tot ce m-a inconjurat si, in mod, special de copiii mei. Stiti care-i concluzia la care am ajuns dupa atitia ani? Ca in goana nebuna a vietii, in dorinta si nevoia de a le asigura macar confortul minim, nu am fost linga ei atit cit trebuia. Ca avind doua-trei "job"-uri, nu am avut priceperea sa-mi impart timpul incit sa nu-i privez de mine. Ca mi-am lasat numele terfelit, ca m-am lasat aratata cu degetul, ca s-au scos multe castane din foc cu mainile mele, ca mi-au ramas rani pe suflet si cite un gust amar in urma fiecarei experiente pe mine. Asa ca m-am hotarit sa ma despart de presa bufteana. Cel putin pentru o perioada. Si ma simt eliberata, ca o floare de soare, ca un crin....ca o pasare care si-a recistigat aripile.


Vreau sa-mi recapat echilibrul, sa-mi abandonez gandurile rele si egoiste.
Vreau sa traiesc simplu, sa scap de lucrurile  inutile si neimportante pentru a face loc lucrurilor cu adevarat importante. Sa iau in considerare si pasiunile mele,  si munca, dar la alt nivel,  familia si prietenii si sa las deoparte toate problemele false sau gandurile care ma macina. Incerc sa ma bucur de toate lucrurile marunte care imi fac ziua frumoasa, sa aloc timp pentru fiecare activitate in parte pentru ca ani de zile m-am crezut un mic Napoleon si am cedat psihic. Am hotarit sa accept esecul, pentru ca este inevitabil in special in momentul in care pasesti pe drumul catre cariera, succes. Sa-mi controlez emotiile negative. Ce daca m-am intilnit cu obstacolul? Nu-i nimic. Merg mai departe pentru ca nu mi-am terminat calatoria.
"Invata sa ierti, sa iubesti, sa traiesti si sa gandesti cu inima". Deci o sa-mi reamintesc sa iubesc! Nu suna frumos? Ce este viata daca nu exista dragoste in ea? Care este motivul existentei noastre? Fluturi in stomac, emotii la reintalnire, certuri…toate au scopul de a te face sa simti ca traiesti. Dragostea este cea mai mare putere din aceasta lume, are "talentul" sa te inspire, sa te motiveze si sa iti dea putere in momentul in care simti ca esti pe marginea prapastiei.
Si mai am un dor. Vreau sa dau o fuga la mare sa-i povestesc toate framintarile mele, sa ma lupt cu valurile, sa-mi petrec nopti pe plaja, sa fac baie sub clar de luna, sa ma relaxez si sa ma bucur de viata.

10 comentarii:

Eugen Duţă spunea...

Mă aplec şi scot pălăria în faţa d-voastră! Îmi cer scuze dacă am fost răutăcios uneori. Este a doua lecţie pe care ne-o (mi-o) daţi! Multă sănătate şi tot ce vă doriţi. Din suflet, Eugen Duţă.

Catalina spunea...

Pina la urma, Eugen sintem oameni si gresim. Si eu am gresit, si gresesc si invat sa invat din ce gresesc. Important este sa ne dam seama de lucrul asta si sa avem puterea sa recunoastem si, neaparat, sa ne stabilim niste limite. Multumesc si eu.

BlueRiver spunea...

La multi ani, femeie! sa fii sanatoasa si fericita! :)

Anonim spunea...

Sunt putin dezamagit, Printesa. Va fi mai saraca lectura fara condeiul cu sange albastru, fara mangaierea unei metafore. Daca nimicnicia noastra te-a facut sa renunti, daca rautatile (destule) te-au indemnat sa stingi lumina, permite-mi sa car crucea rusinii in numele celor ce sunt nemultumiti de tot si toate. Stiu ca nu e destul, stiu ca demnitatea calcata cu bocancii nu se repara cu algocalmin...Avem noi talentul asta, sa dam cu bolovani in privighetori, sa scuipam statuile, sa aruncam sudalmi in miresele caste...O vorba din zona mea spune ca "nu-i om ala care da, ci ala care sprijoane". Tu, Printesa, nu dai, sprijini. Sarut dreapta.

Tudorache Nicolae spunea...

Un sincer "La multi ani !" venit de la niste prieteni adevarati.
Fie ca si la 100 de ani sa fii tot asa plina de viata si frumoasa ca acum !

Catalina spunea...

GEORGE PISTOL a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Eliberare":

TOT CE GANDITI, TOT CE SIMTITI ,TOT CE VA DORITI , SA VI SE IMPLINEASCA! LA MULTI ANI !

Catalina spunea...

Carmen, iti multumesc! Si tu ai dreptul fericire si sanatate. Imbratisari

Catalina spunea...

Drag Anonim, chiar daca imi plac cuvintele dvs, nu stiu daca le merit. Multumesc din suflet. Responsabila pentru decizia mea sint eu si cu siguranta nu-mi trece cu aglocalmin. Vreau doar sa precizez ca nu o sa dispar de tot din peisaj. Am renuntat doar la presa printata. In rest, sint prezenta. Imi permit imbratisari calde.

Catalina spunea...

Nicu, voi, prietenii mei, sinteti cea mai vie dovada de parinti, luptatori si iertatori. Si din partea mea aveti toata prietenia si dragostea si va multumesc.

Catalina spunea...

Dle George Pistol, din nu stiu ce cauza, comentariul dvs nu a vrut sa apara asa ca mi-am permis sa-l postez eu. Daca mi s-ar implini ceea ce am simtit cind am citit urarile dvs, cu siguranta as fi un om pur si fericit. Va multumesc din tot sufletul.