"Te rog sa o citesti"

Am primit, pe mail, de la o prietena,"scrisoarea" de mai jos. De ce? Cred ca-i simplu de inteles. Din cauza vietii agitate, abia mai avem timp de noi. Pentru prieteni...doar tehnologia ne mai ajuta. Si chiar daca mi-a dat serios de gindit, recunosc ca nu am intreprins nimic in sensul asta. Poate va ajuta pe voi:)

MOTTO
Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: la 1.00 am teleconferinta, la 2.00 nasc, la 3.00 am miting


Odata la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea> "Stii bancul ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incat, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cantam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da Doamne sa castig la loterie! Ajuta-ma Doamne…..etc. La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atata vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvant ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam lagatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plans ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa raman gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intalnim decat decat 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decat de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pana de curand admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeia de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum., era toata numai taioare, promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sunt inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mandria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cand au implinit 30 de ani, au facut consiliul de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cand au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca programul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura. Apoi se strecura in pat langa ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp, facea doar dimineata.
Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau testele de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai ovulul ei nu putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de la el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de castigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia ramanea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cand erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tampite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca d-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fi la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinat, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai d-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diana Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricat, ei latra la unison de mandrie ca au o directoare in familie.
Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maiouri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza harjoana extraconjugala a barbatului "constrans" de hormoni.
Cand constati ca fetita ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut ca nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult pe lume, e cam tarziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera in Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gemne si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cand ti-a inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film, fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoane cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carlionatat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de Romexpo, cand ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cand ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atat purta cand te-ai angajat, ultima data cand ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cand ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sa i-o spui in timp ce-ti tai o pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur deseara sau maine.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt in doze homeopate. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart caloriferul si m-au chemat vecinii sa strang apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat si-a ajuns departe. Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Aproape incredibil - poveste de viata

Ted Williams (Golden Radio Voice Man

De suflet

La multi ani!

La fiecare sfarsit de an, privim cu speranta, cu veselie si cu inima deschisa, catre ce va fi sa fie.
Va doresc sa aveti multa caldura in jur si iubirea celor dragi. Fiti generosi si impartasiti tot ce aveti mai bun cu ceilalti, toate momentele frumoase! Sa fiti veseli si luminosi! Sa aveti sanatate trupeasca si sufletul linistit, ca sa va puteti bucura de fiecare zi si sa gasiti puterea de a trece peste orice obstacol!
Pina la urma, va doresc un An Nou exceptional.

M-a durut Craciunul

Nu suntem niciodata singuri, asa spuneam acum citeva zile pe o pagina de socializare. Sarbatorile de iarna inseamna mai mult decat brazi impodobiti, lumanari aprinse si miros de cozonac. Inseamna spiritul dulce al prieteniei,  bunatate si speranta renascuta. Este pace si intelegere.Va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi, mi-ati acceptat filosofiile si va doresc Sarbatori Fericite, An Nou exceptional. 

Bradul meu

Coltul meu cu antichitati:

Macar el s-a bucurat de Craciun:

Pina cind ma adun sa mai pot scrie ceva, va imbratisez si va port in suflet.

Maini dibace

Cu cateva lemne ratacite, din "componente" de mobila veche si nefolosita, putin bait, un strop de lac, rabdare si indemanare, am adus ceva nou, si util, in casa.

Romania noastra si a lor

Ca in fiecare an, prima zi de decembrie a fost marcata de manifestarile de Ziua Nationala care, ieri, au adunat, dupa unele date, in jur de  3.000 de persoane. Parada militara, poate cea mai pertinenta actiune din cadrul zilei, a strans in strada, pe o grindina taioasa, 1.500 de militari. In ciuda vremii nefavorabile unui astfel de eveniment, nu au lipsit nici incidentele. Comandantul paradei, generalul de brigada Nicolae Ciuca, comandantul Brigazii 282 Mecanizata „Unirea Principatelor”, unul dintre cei mai tineri generali ai Armatei Romaniei, a acordat onorul premierului Emil Boc, si nu lui Mircea Geona, presedintele Senatului, asa cum prevede protocolul. Si daca nu va asteptati, aflati ca importanta zilei nu a infranat pornirile huliganice, premierul Emil Boc fiind huiduit la scena deschisa. Nu ca ar fii fost pe nedrept, dar ieri se putea face rabat de la acest obicei. Boc a catalogat acest fapt drept o expresie a democratiei care este consacrata in Romania de 20 ani. Un moment mai "special" a fost acela cand, desi a transmis cele mai bune urari Romaniei cu ocazia Zilei Nationale, Tokes a spus si ca "bunavointa neconditionata si loialitatea nu ne pot face sa uitam ca este si o zi de doliu pentru Ungaria", deoarece actuala "Romanie a fost nascuta prin divizarea Ungariei".
 Revenind la vremea vitrega, avioanele si elicopterele pregatite de parada au ramas la sol. Niciun avion nu a survolat cerul de 1 Decembrie, chiar daca programul se anunta spectaculos. Una peste alta, defilarea pe Bulevardul Kiseleff, de 1 decembrie, a insemnat 1.500 de militari, 380 de politisti si jandarmi, arme si tancuri si tehnica de lupta NATO si aproximativ 3.000 de curajosi care au iesit din case sa urmareasca, pe viu, parada.

Mai putin curajoasa, am preferat sa urmaresc spectacolul "strazii" din fata televizorului. Este inutil sa spun ca ma dezgusta opulenta afisata in timpurile pe care le traim, in conditiile in care criza si-a scos ghearele si coltii, iar marea majoritate traieste cu grija zilei de maine. Insa m-au emotionat povestile, mai putin stiute, difuzate de ProTv (la 15 ani de la nastere). Cel mai bun exemplu este lupta pentru viata pe care o duce parintele Tanase de la Valea Screzii, satul copiilor fara parinti. De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase impreuna cu Asociatia ProVita a pus bazele unei alte Romanii desprinsa din Romania. In lumea indiferenta si egoisa in care traim, ceea ce se intimpla "intre dealuri" la Valea Screzii, pare desprins dintr-un basm, orice rau fiind sters din dictionarul localnicilor si celor peste 300 de suflete care cresc si se formeaza acolo. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata. Ca sa crezi si sa simti bunatatea si miracolul, trebuie sa ajungi acolo.

Impresionate au fost si povestile despre primarul comunei Dudestii Noi, judetul Timis, care la nici 30 de ani are state vechi la carma comunitatii. Se lupta cu sistemul, construieste bunastare, ridica nivelul de trai, iar in timpul liber canta. Anul trecut, Nica a fost primul primar care si-a incercat norocul la Eurovision. Chiar daca nu castigat Eurovisionul, primarul din Dudesti nu s-a lasat. Exerseaza in fiecare saptamana, lanseaza videoclipuri si canta la petreceri.

Sau despre alpinistii romani care au cucerit Turnul Eiffel, simbolul Parisului. Muncitori, saritori, putin pretentiosi si mai ieftini decat cei francezi. La inceput a fost placerea de a se atarna in chingi. Treptat, a devenit nevoia de a face un ban. Dimineata urca in turn, iar la ora sapte sunt deja printre nori si lucreaza de zor la renovarea Turnului Eiffel. La 11 coboara pentru masa de pranz. Fiecare isi pune pe masa ce a adus de acasa. Pentru cei mai multi dintre ei, escaladarea Turnului Eiffel a fost o aventura. Uneori frumoasa, alteori obositoare. Insa pentru fiecare in parte experienta de a trai printre nori un an si jumatate, de a lua parte la refacerea unuia dintre cele mai mari simboluri ale lumii a insemnat trecerea la un alt nivel, spune ProTv. Si-au transformat pasiunea de a atinge norii in meserie, in bani si poate mai tarziu in afaceri, pe care sa le dezvolte aici, in tara lor. Pana atunci, se bucura de mica lor Romanie pe care si-au desenat-o printre nori.
Adunate, toate povestile mi-au hranit demnitatea si onoarea de roman chiar daca nu pot spune cu sufletul impacat "La multi ani, Romania".