Se intimpla citeodata sa te trezesti in fata unor sentimente covirsitoare. Le vizualizezi atit de clar, incit aproape ca ti se par palpabile. Esti tentat sa intinzi mina pentru a le atinge si te intrebi daca sint reale sau ai visat. Aproape ca te curpinde o ceata densa din toate partile si, odata ce patrunzi in interiorul ei, nu ti se mai pare apasatoare si periculoasa. Si te complaci in situatia asta, traind ceea ce simti. Si asta, pentru ca odata traite acele sentimente, ele dispar, nu ti se mai par sa fi fost covirsitoare si apasatoare. Si atunci apare intrebarea fireasca - a fost vis sau realitate?
Intri in joc obosit si iti doresti ca macar o data in viata sa renunti la joaca. Asa ca, pentru scurt timp arunci masca si esti tu.
Dar jocul vietii este legat de tine, aproape ombilical, incit cauti repede masca, cu teama ca cineva te-ar fi vazut, fie chiar si pentru o clipa, fara ea. Speri sa nu fi observat nimeni ca ti-ai aruncat masca. Nu recunosti nimic si continui jocul care nu-ti permite sa fii tu insuti. Si-ti vine in gind ca atunci cind esti singur, mastile isi pemit sa cada, linistea te inconjoara, iar gindurile zboara prin colivia neputintelor. Cind esti singur, minciuna ingheata... Si iti aduci aminte de masca dorindu-ti sa poti plinge doar cu un ochi iar cu celalalt sa zimbesti. Ca si cum ai suferi doar cu o jumatate de inima...
De ce porti masca? Pentru ca increderea si sinceritatea au devenit periculoase intr-o realitate in care minciunile si jocul, adesea neprincipiale sau murdare, sunt la ordinea zilei. Prin urmare, preferi ca inchis intre zidurile inalte ale neincrederii tale, sa porti masca si sa traiesti cu speranţa ca cineva, cindva, va auzi glasul inimii tale si te va indemna sa fii tu insuti.
Important este sa nu uiti ca oamenii vin si pleaca din viata ta, ca indiferenta ucide si ca n-ar fi deloc o dovada de lasitate sa fugi cind totul devine mai mult decit poti suporta. In timp, echilibrul revine, il regasesti acolo unde a fost mereu, in tine, il redescoperi in inimă, il testezi cu fiecare experienta noua. Traieste-ti viata. Nu o lasa pe ea sa te traiasca. Treci prin durere, dar nu uita de tine. Redescopera-ti inima si capacitatea de a iubi. Chiar si pe cei care te-au vazut o clipa fara masca si te-au ranit.
2 comentarii:
"Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!"
Cum pui degetul pe rana...Frumos, adevarat si trist
Trimiteți un comentariu