"Cuvinte prea mari.... Când îţi vad privirea , imi aduc aminte de momentul in care am simţit ca nu mai vreau acasă. Totusi, cu greu, am plecat in umilinta si mocirla in care trăiesc, gonit fiind de un amar "trebuie"!!!!

Universul este plin de lucruri magice care asteapta cu rabdare ca noi sa le intelegem. Unul dintre ele este, desigur, si sufletul barbatului. Adesea hulit ca ar fi rece si insensibil, sufletul masculului -om se ascunde timid sub valul de reprosuri al "sensibilelor" femei, care se grabesc sa puna etichete fara sa inteleaga. Ca sa iasa in lume, el, capul familiei, se imbraca intr-o armura, isi agata o famura si porneste hotarit la drum, singur, fara sa spere ca cineva, intr-o zi, il va scuti, fie si numai pentru citeva ore, de raspunderile pe care le are. E nevoie de mult curaj ca sa fii barbat. Si el, sufletul lui, o stie cel mai bine. Cind reuseste sa obtina respectul si gloria pe care si le-a dorit, se bucura zgomotos si devine cu prea multa usurinta ingimfat si orgolios. Cind nu reuseste, se straduie sa-si ascunda lacrimile si devine ursuz si razbunator. Asa e el, tare ca diamantul. orice i s-ar intimpla nu poate reactiona decit cu...barbatie.

Sa ne imaginam ca...sufletele noastre, ale tuturor, sint pietre pretioase rupte de restul corpului, pe care le putem atinge si prelucra dupa dorinta. Dragostea ar fi atunci ca un schimb de pietre, facut in vazul lumii, in ziua nuntii. "Eu, cutarica, iti dau tie, cutaroi, sufletul meu sub forma de rubin, pe care sper ca-l vei slefui cu maiestrie, si primesc in schimb, spre pastrare si prelucrare, sufletul tau de diamant". Desigur, pietrele pretioase si semipretioase nu difera intre ele numai prin aspect si marime. Ele au duritati mult diferite si, cu cit e vorba de o piatra mai valoroasa, cu atit se dovedeste mai greu de prelucrat. Atunci poate ca ar fi mai evident de ce unii oameni nu se pot multumi cu orice fel de pereche. Pai, cind ai un suflet de diamant, cum o sa-l schimbi tu pe unul de cristal de stinca, chiar daca este atit de frumos si de transparent? Si daca, sa presupunem ca tu, din prea multa modestie, te-ai putea multumi si cu mai putin, pentru ca apreciezi "ambalajul", ce sanse va avea insa partenera care se trezeste cu un suflet de diamant in palma, sa-l prelucreze cum se cuvine, daca ea nu este obisnuita cu pietre atit de dure? Si de ce ar face-o?
Nu cumva singurele casatorii "valabile" sint cele intre suflete "la fel de tari", cu calitati si defecte complementare, capabile sa se "vindece" reciproc de greseli? Ca si pietrele, sufletele de diamant se gasesc greu printre oameni si, tot cautind si negasind o "pereche" potrivita, unele diamante s-ar putea plictisi sa-si astepte perechea potrivita ai ar putea accepta si un biet malahit in loc de diamant. Ei si? Cine-i de vina? Malahitul are si el valoarea lui, daca-l montezi intr-o bijuterie frumoasa. Da, dar diamantul-barbat nu poate fi prelucrat chiar de oricine. Si, daca n-a ales bine, ramine cam...neprelucrat. Suferinta nedesarvirsirii se amplifica la infinit cind diamantul gaseste intr-o alta pereche, femeia-diamant de care are nevoie...In aceasta situatie conteaza enorm sa stii ce vrei....daca nu, te lasi gonit de un amar "trebuie".