Cine esti tu?

De multe ori m-am intrebat cine esti tu, cel care " ma citesti"? Vreau ca cred ca esti un om bun pentru ca, in caz contrar, aceste pagini ar fi pentru tine ca o scinteie care ar putea declansa un incendiu devastator sau un pumnal care iti va scormoni in piept, sfisiindu-l cu blindetea lor. Ele iti pot umple imaginatia de himere, dar te poate inalta si pe cele mai inalte culmi. Esti pregatit sa accepti provocarea? Sub aspectul unui colaj de ginduri, intimplari sau informatii s-ar putea ascunde o piatra rara. Esti dispus sa o cauti? Probabil ca da, probabil ca nu. Daca vei ride sau vei plinge, de tine depinde. Intentionez sa lansez, picatura cu picatura, parfumul pe care il cauti.
Sa ne imaginam ca ne-am afla fata in fata. Ce m-ai intreba mai intai? De unde stiu? Sau cum se face? Am sa-ti raspund ca ceea ce cauti se afla la indemina ta. Ai o bagheta? Stii sa ridici mina stinga spre cer si sa-ti pui mina dreapta piept? Ti se pare caraghios? Nu e. Tine in mina stinga bagheta si ridic-o spre cer. Cauta cu ea vibratia care te anunta ca ai directionat-o bine. Daca te vei simti cutremurat de un fior inexplicabil, atunci fii foarte atent la ce va urma. Daca nu vei simti nimic, nu te nelinisti. In fond, nu te vede nimeni si nimeni nu va sti. Sa presupunem insa ca ai simtit ceva. Oricit de slab. Stai putin si savureaza ceea ce ti se intimpla. Vezi ce putere are cuvintul scris? Imediat te-ai apucat de prostii si nici macar nu ai citit textul pina la capat! Poate ca eu glumesc... Poate ca e doar o simpla metoda de a-ti atrage atentia... De fapt, tot ceea ce mi-am propus a fost sa-ti demonstrez ca nu conteaza ce crezi tu ca ar fi bine sa afli, conteaza ca ceea ce afli sa fie adevarat. Dar sa revin la picaturile de parfum. In cea mai mare proportie sint ale mele si tot ceea ce pot sa-ti promit este ca nu o sa-ti ofer nimic din ceea ce mi se pare indoielnic.

Iubire neindeminatica

Ma urmareste obsesiv moartea Madalinei Manole. Nu inteleg ce mecanism se defecteaza in interiorul nostru atunci cind luam decizia de a ne curma singuri zilele. Ce ne determina sa nu ne mai iubim? Nu inteleg cum cei de linga noi nu isi dau seama ca, emotional, suferim niste schimbari, avem nevoie de ajutor si nu ne pricepem sa-l cerem. Si nu inteleg de ce toata lumea priveste depresia ca pe o boala rusinoasa.
Concluzii:
Asa cum forta atrage forta, viata atrage viata, binele atrage bine, la fel si iubirea atrage iubire.Uneori insa, in functie de modul in care este confirmata, ea poate produce o forma speciala de dragoste: distrugatoare si teribila, precum ura. Fie ca e fata de noi insine, sau de aproapele nostru. Exista si iubiri care ucid la fel de bine ca ura. Vointa de a iubi sau de a fi iubit este un fel de bisturiu cu care cel indragostit "lucreaza" asupra persoanei pe care o iubeste. Cu acest instrument, indragostitul poate curata cangrenele morale cele mai cumplite sau poate taia portiuni adinci in fiinta iubita, ucigind-o. La limita, se poate intimpla sa nu fie nici o fericire sa fii iubit daca este o iubire toxica, daunatoare.
Solutia, spun unii, este sa te detasezi cit poti de mult de problemele altora. Sa-i ajuti numai daca ei iti solicita ajutorul. Si daca nu o fac? Daca nu au abilitatea necesara? Daca nu realizeaza ca sint pe o panta periculos de alunecoasa?
Oare ajutorul este mai mult decit o simpla lamurire, un indemn, pentru ca, in fond, fiecare trebuie sa aleaga o cale prin liberul sau arbitru. Cica numai atunci are loc evolutia. Recunosc ca cel putin o data in viata asta am avut ginduri criminale (si nu cred ca exista cineva care sa nu fi incercat sentimentul asta), cum recunosc ca nu o singura data mi-a trecut prin cap gindul sinuciderii, crezind ca la momentul acela era solutia optima sa "rezolv" niste probleme. Dar m-am uitat in oglinda, mi-am facut autocritica, mi-am lins ranile in liniste si mi-am revenit. Asta sa insemne evolutie? Care este sensul suferintelor pe care le induram? Tot evolutia? De ce ne inchidem ermetic supapa catre fluidul binelui, preferind mai degraba sa murim decit sa o deschidem? Intrebari. Intrebari fara raspus. Poate ma ajutati voi. Pe mine ma doare neputinta.
Dumnezeu sa va odihneasca si va ierte, Madalina si Bogdan. Este loc aici si pentru tinarul buftean Bogdan Cozma a carui stea s-a stins in aceeasi zi cu a Madalinei.

Life is a Rollercoaster

Tirania sfidarii in lumea infirma

Adesea, cind un individ autoritar incearca sa puna stapinire asupra noastra, cautam sentimentul de libertate sfidind, razvratindu-ne, refuzind sa facem orice ne cere acea persoana. Actiunea noastra este, in acest caz, generata nu de o dorinta adevarata, proprie, ci de nevoia de a-i arata tiranului ca sintem inca liberi. S-ar putea sa obtinem satisfactie facind contrariul a ceea ce vrea acea persoana, dar noi ne risipim puterea si viata inutil. Ne inchipuim ca sfindindu-l i-am “aratat noi lui”, dar singurul lucru pe care il aratam este ca persoana are o mare stapinire asupra noastra. Noi sintem cei care pierdem cind sfidam un tiran. El cistiga oricum. Puterea ne vine cind facem ceea ce vrem cu adevarat. Cind ne schimbam noi insine din cauza unui rau de care ne temem, noi sintem cei care pierdem, pentru ca ii permitem sa ne afecteze atit de mult comportamentul.

In acelasi context ma gindesc si la lumea infirma.
Progresul in lumea vie exista aproape pentru oricine, dar nu si pentru oamenii prosti. Sint singurii care cred ca nu mai au nimic de invatat si vor, culmea, sa-i conduca si sa-i indrepte pe ceilalti. Cu ei nu poti ajunge la nici o intelegere, pentru ca iti vor ride in nas spunindu-ti ca ceea nu inteleg ei este absolut de neinteles. Si, cind prostia atinge perfectiunea, prostul dispretuieste instinctul si pretinde ca este inteligent.